Regina Mordorului

Capitolul 13

O luna mai tarziu...

Doamne, de ce este atat de greu sa ma misc cu baietii astia? Ba dorm, ba vor de mancare(se explica poftele mele), ba dau din picioare de parca dau un razboi in burta, ba fac nu stiu ce acolo de ma gadila ceva inauntru... Cel mai probabil au aripi si au doar piele pe ele si se formeaza si oasele. Pfff. Sunt atat de plictisita. Ma mai plimb cateodata prin camera dar imi simt aripile atrofiate. As vrea sa fac cateva flotari cu aripile dar cu siguranta as cadea din cauza greutatii, zdrobindu-i pe gemeni. Iar mi-e foame. Bat in usa sa mi se aduca de mancare, dar nu raspunde nimeni. Eu mor aici de foame si astia dorm. Tare. Si mai e si seara si eu trebuie sa manac ceva inainte sa ma culc. Ma uit pe geam si vad un copac cu fructe. Intind mana dupa ele dar nu ajung. Ei bine, cred ca va trebui sa astept pana dimineata pentru a primi mancare.

Iar o luna mai tarziu...

Mi-e din ce in ce mai greu sa ma misc. Luna a opta o sa fie extrem de grea. Bine macar ca Thranduil a pus sa mi se aduca o biblioteca ca altfel lesinam aici de plictiseala. Cineva bate la usa.
- Intra!
In camera intra Arwen cu micutul Rondrell. Ma pun in genunchi si ii iau mainile baietelului intre ale mele.
- Hei, deci tu esti Rondrell?
- Da!spune el cu o voce de ingeras.
Apoi ma uit catre Arwen.
- Ce mai faci, draga mea?ma ridic si o imbratisez.
- Sunt bine. Un pic obosita findca Ron alearga peste tot prin castel si trebuie mereu sa mai iau dupa el. Acum venim de la bunicul Elrond si am zis sa te vizitam. Aragorn e cu regele Thranduil. Tu ce mai faci? Sunt cei mici bine?
- Da, cresc pe zi ce trece. Sincer nu credeam ca este atat de greu.
- Este, Mary. Cand il avem pe Ron in burta abia ma puteam misca in ultimele luni.
- De parca eu pot. Stau toata ziua in pat citid si am si pofte ciudata.
- Castraveti cu fructe inghetate?
- Mai ales!zic zambind.
- Mama, vreau sus!spuse Ron aratand catre mine.
Il iau in brate si imi apropii una dintre aripi de el ca sa o atinga.
- Parca toti copiii sunt atrasi de aripile tale.
- Limita gandului nu exista. Micutii mereu vor sa zboare, mai ales generatiile mici. Crede-ma, Arwen, este atat de frumos acolo sus! Si sa vezi apusul de pe un nor este nespus de frumos!spun plina de bucurie.
Dar apoi ma intunec la fata.
- Dar in ultimele 7 luni nu l-am mai vazut. Than m-a inchis aici pana cand se nasc fii nostri, si il las jos pe Ron.
- Imi pare atat de rau, Mary. Sper ca totul o sa revina la normal.
- Si eu sper. Ne mai vedem Arwen.
Si pleca. Din nou singura. Ce mai viata.

Alta luna(scuze daca e enervant)...

Ei bine, acum chiar ca abia ma mai misc. Burta imi este extrem de umflata si trebuie sa stau in cele mai lejere rochii posibile.
- Ahh! Ce naiba! Ahh!
Oh, nu. Vin copiii. Ma reped catre usa si bat in ea. Intra o servitoare si ma intreba ce se intampla.
- Ce ar putea sa se intample acum?tip tinandu-ma de burta. Cheama doctorul, nasc!
Se uita la mine cu ochii mari si dadu alarma si eu ma pun pat. Doamne doare atat de tare! Imediat soseste doctorul si inchide usa in urma lui. Incepe calvarul...
Dupa 3 ore
Respir usurata ca s-a terminat. Plansetele umplu incaperea, dar cred ca si palatul.
- Felicitari, regina Marylon. Sunt amandoi puternici si frumosi.
- Doamne ce greu a fost!
- Daca sunt probleme ma chemati.
- Bine. Te poti retrage.
Doctorul pleaca, lasandu-ma cu o servitoare care o sa aiba grija de mine si de copii pana mai cresc.
- Care este primul nascut?
- Acesta, doamna.
Si mi-l da in brate. Doi ochi albastrii se holbeaza la mine, in timp ce isi intinde micile aripi negre. Este atat de frumos. Si are si parul saten inchis, ca al meu.
- Numele tau este Sauron.
Sauron se uita la mine si zambeste in modul lui de bebelus.
Ii fac semn elfei sa mi-l dea si pe celalat, punandu-l pe Sauron pe picioarele mele. Mi-l inmaneaza si ma uit la el. Este blond-alb cu ochii caprui-negrii si aripi albe.
- Numele tau este Horomne.
Cineva bate la usa. Servitoarea ia copiii si ii pune in patuturi.
- Intra!
Thranduil paseste in camera si se pozitioneaza in fata copiilor. Ma uit ca nu cumva sa le faca ceva. Dar doar se uita la ei si pleaca. Simt cum o lacrima imi curge pe obraz. De ce este asa cu propii copiii?
- Cum te cheama?o intreb pe fata.
- Elaine.
- Poti sa iesi te rog, Elaine?
- Nu pot, maiestate. Regele a poruncit...
- Nu imi pasa iesi!tip la ea.
Imediat iese din camera si ma lasa singura cu copii mei. Ma ridic din pat si ma uit la ei. Este timpul sa pun in aplicare planul de evadare. Ma uit la dulap. Il dau la o parte si ma holbez la el. Si incep sa il zgari, ascutindu-mi ghearele de la aripi. Dupa ce peretele e plin de zgarieturi, imping dulapul la loc. Ma uit la gheare cum straluceau. Planul o sa merga. Ma pun in pat si adorm, fiind obosita.
Dimineata
Plansetele gemenilor ma trezesc. Of, trebuie sa ii alaptez. Ma ridic si il iau intai pe Horomne si apoi pe Sauron. Cineva bate la usa cand il pun pe Sauron inapoi in patut.
- Intra!
Thranduil paseste si se uita la mine.
- Ce doresti, Thranduil? Nu iti este de ajuns ca ma chinui inchizandu-ma aici? Mai si vii si stai cateva secunde si dupa aceea ma lasi cu ochii in soare!ridic tonul.
Sauron incepe sa planga, intre timp Thranduil apropiindu-se. Il iau in brate pe Sauron, incercand sa il linistesc. Il vad cu coada ochiului pe Than apropiindu-se din ce in ce mai mult.
- Nu te apropia!il amenint cu un pumnal in mana pe care l-am scos dintr-o maneca.
- Intai lasa-l pe fiul meu jos, apoi poti sa incerci sa ma omori.
- Fie.
Il las jos pe Sauron, si apoi ma intorc catre Thranduil.
- Nici macar nu le stii numele! Nu i-ai luat in brate! Nu te-ai uitat atent cu cine seamana! Nu ti-a pasat deloc!
Ma reped la el dar ma prinde de incheieturi si ma tranteste de perete.
- Da-mi drumul!
- Niciodata! Nu o sa fac aceeasi greseala ca acum 400 de ani dupa ce orcii au preluat teritoriul piticilor.
Si spunand asta ma saruta. Dupa ce se opreste din lipsa de oxigen, ma uit la el confuza.
- De ce?
- Esti sufletul meu, soarele si luna mea. Ei sunt stelele si norisorii nostri. Legolas are familia lui. Voi sunte-ti familia mea acum. Sunte-ti tot ce mai am pe lume.
- Dar, tot ce ai facut...
- A fost ca sa va protejez. Tu esti speciala, Mary. Nu am stiut cum o sa reactionezi cat timp erai insarcinata si nu am vrut sa preliclitez viata cuiva.
- Oh, Than!ii sar in brate cu lacrimile curgandu-mi pe obrajii infierbantati. Te rog, nu ma parasi, nicioadata.
- Nu o sa fac niciodata acest lucru. Niciodata.

Am terminat si capitolul 13. Daca ati stii cat m-a stresat TMA(TheMechanicalAngel) sa termin capitolul probabil v-ati fi impuscat pana acuma(glumesc😊)
Sper ca va placut.