Styles

Prolog/ Capitolul I

H Prolog S

"Alergăm.

Asta e ceea ce facem mereu ȋn viață.

Alergăm și nimic mai mult. Alergăm dimineața din pat până la baie, alergăm să prindem autobuzul, alergăm să ajungem la ȋntâlnire, alergăm către perechea perfecta de pantofi și continuam să alergăm până cănd, ei bine nu mai putem alerga; până când aripile ne ȋnconjoară trupul de tot, cănd pleopele se ȋnchid pentru veșnicie, până când suntem uitați de lume și de tot.

Ce rost are viața dacă nu alergi, dacă nu te ȋmpiedici și nu te ridici?

Evona aleargă prin viață fără să se uite ȋnapoi.

Alearga către o viață nouă chiar de la 15 ani când se hotărăște să-și părăsească familia și să devină independentă.

Se avântă ȋntr-o cursă a cărui traseu nu-l cunoaște. Aleargă ca ȋntr-un labirint; se ȋncurcă prin viață ca acul și ața ȋntr-o țesătură ȋndoielnică.

Ȋn labirintul vieții ei apar ziduri ȋnalte, din piatră, dure. Pe unele le sare cu ușurință și trece mai departe, ȋnsă de altele se izbește cu putere.

Cam așa e el: rece, misterios, ȋnalt și ȋntunecos. Apare ȋn viața ei de nicăieri și are de gând să rămână acolo.

Evonallie are doua opțiuni: să se ȋntoarcă din drum și să-l lase ȋn urmă sau săse ȋncreadă ȋn el orbește.

Dar oare el e gata să sacrifice cea mai de preț persoană din viața lui pentru Evonallie?

Oare el e gata să iubească cu adevarat...?

H Chapter 1 S

Harry P.O.V

Să fiu departe de New York a fost un chin. Mi-a lipsit fiecare loc, fiecare adiere de vȃnt, fiecare siluetă.

Ȋn fiecare zi ȋn care am fost departe am simțit că mă sufoc, că identitatea mea se pierde printre locuri necunoscute, printre oameni necunoscuți.

Londra mi se păru fascinantă, dar ȋn același timp plictisiroare, fadă, plină de oameni care uită să respire, care vor doar să facă poze, să plece, care uită să simtă, să trăiască cu adevărat.

Vântul rece si dur al Londrei mă chinuise pe tot parcursul șederii mele acolo. Mă făcea să mă gândesc ȋn fiecare zi la trecut, la ce am lăsat ȋn urmă. Mă obliga să mă intorc cu ochii la ceea ce făcusem, să-mi amintesc motivul plecării mele din New York.

Fiecare secundă acolo un chin; durerea și regretul se zvârcoleau ȋnăuntrul meu.

Doar Tamisa ȋmi era alături. Curgea lent, mereu ȋn aceeași direcție liniștindu-mi uneori focul ce ardea ȋn mine. Doar ea mă ȋnțelegea și-mi șoptea că totul va trece, că totul se va repara.

Mințea. Mințea atât de frumos.

Cum se putea totul repara?

Cum puteam readuce ȋnapoi o viață?

Cum o puteam aduce ȋnapoi pe Kattleen?

***

Să mă ȋntorc ȋn New York se simți ca un orgasm.
Să fiu din nou ȋn locul meu preferat unde totul mi se părea perfect si dulce.

―Omule, ȋmi pare bine să te văd dupa aproape un an, rosti Zayn ȋmbrățisându-mă strâns.

―Mi-ai lipsit, Zayn, spun ȋn timp ce-mi verficam telefonul. Ești sigur că va fi aici? ȋntreb ȋnaintȃnd spre club.