Regina Mordorului

Capitolul 14

Ma trezesc langa Thranduil, dar apoi realizez ca abia rasarea soarele. Copiii plangeau, semn ca le este foame. Ii iau pe rand si dupa aceea ma imbrac. Imi asez coroana Ardei pe cap. Cred ca ar trebui sa merg pana acolo. Ma uit catre Thandruil. Cu siguranta nu ar fi de acord. Dar nu conteaza. Imi iau un coif, o platosa si o sabie. Urc pe marginea ferestrei si ma uit in jos. Cam lunga caderea . Imi incordez aripile si imi iau zborul. Pana ajung in Mordor s-a facut pranzul. Toti cetatenii misunau de colo-colo, facand tot felul de treburi: cumparau lucruri sau le vindeau, culegeau fructe sau legume, plantau seminte, construiau cladiri,copiii fugeau pritre picioarele parintilor lor... Zambesc. Sper ca si copii mei o sa fie la fel.Pamantul devenise verde, si crescusera chiar si copaci. Dar ce m-a intereseaza cel mai mult sunt steagurile. Cele ale neamului meu au un ochi in flacari cu o coroana deasupra lui. Dar cel care flutura deasupra castelului are soarele pe el. Ce s-a intamplat cat am lipsit? Cobor si ma uit pe pamantul din jurul portilor. Vad o pelerina ponosita sub o stanca si o imbrac. 5 soldati pazeau intrarea si altii 20 supravegheau de deasupra. Imi ascund fata sub gluga si inaitez. Aripile dau o forma cocarjata siluetei mele. Imi dreg vocea astfel incat sa para de batrana.
- Tinere, zic apropiindu-ma de unul dintre soldati, fa un bine sa da-mi si mie un loc de dormit si de mancat.
Intre timp sub pelerina imi formez armura de la lupta cu Gondorul.
- Pleaca de aici, baba raioasa! Aici e curtea regelui Elenwe! Nu primim oameni jegosi in regatul nostru! Este curtea selendirilor aici, celor mai puri elfi! Hai, valea!
Cum indrazneste?! Elenwe? Dar el era mort! Nenorocitul! Tradatorul! Imi dau jos pelerina, cu toata armura pe mine si sceptrul inflacarat in mana. Imi deschid aripile, care sunt de asemenea in foc. Parul imi devine negru si ochii rosii. Soldatii se dau inapoi, speriati.
- Cum indrazniti? Eu sunt conducatoarea voastra! Nu netotul de fratimio care toata ziua bea vin si se uita dupa dansatoare goale! Dupa ce imi recapat tronul, o sa va tai capetele! LA TOTI!
Si imping usile masive din fier. Locuitorii se uita la mine uimiti. Merg inspre castel, ei formand o alee prin care sa trec. Ma opresc la cativa metri de poarta si ma uit in sus. Il vad pe Elenwe pe tronul meu, sarutandu-se cu o dansatoare. Mi-e rusine ca sunt aceasi specie cu el. Imi iau zborul si ajung la terasa tronului. Fata fuge inspaimantata la vederea mea.
- M...M...Marylon? Dar cu este posibil? Tu erai moarta!
- Din cate poti vedea nu sunt, FRATE! Esti un tradador, Elenwe! Ai tradat familia Fireblood! Cum indraznesti?
- Ei bine, Marylon, am vrut doar sa conduc ceva. Tu esti cea puternica in familie. Mereu cea favorizata. Mereu cea importanta. M-am saturat! De sub haina scoate o sabie. Ma ameninta cu ea, dar nu este impresionant. Izbucnesc intr-un ras nebun.
- Nu chiar crezi ca ma poti invinge, Elenwe? Cum ai spus, sunt mai puternica decat tine.
Ma ataca dar ma dau la o parte, el cazand.
- Patetic.
Incearca a doua oara dar cade din nou.
- Garzi!strig, apoi ma uit la fratele meu. Iati-l pe ticalosul asta de aici si aruncati-l in temnita.
Soldatii il iau pe Elenwe si dispar. Eu ma duc la balustrada balconului si strig sa se faca liniste. Toti se opresc din ce fac, uitandu-se intrebatori la mine.
- De acum incolo, cine va mai urca pe tronul meu cat sunt in viata, o sa i se taie capul.
Incep sa susoteasca intre ei, dar nu ii bag in seama. Le dau voie sa isi continue treburile. Ma asez pe tron, dar aud o voce in spate.
- Marylon, ce ti-am spus despre plecatul de acasa cat sunt copiii mici?
E clar, Thandruil. Ma ridic sa ma intorc catre el.
- Elenwe este un tradator. Aveam o presimtire ca s-a intamplat ceva.
- Mary, am crezut ca ti s-a intamplat ceva! Cine stie ce puteai pati?
- Iti faci prea multe griji, Than. Totul e in regula. Unde sunt copiii?
- Sunt in camera.
Pornesc intra-colo. Dar nu e nimeni in camera. Usa se tranteste in urma mea. Podeaua incepe sa se cutremure.
- Ce se intampla?
Podeaua dispare de sub picioare dar imi iau zborul la timp. In fata mea apare calaul, stand cu sabia deasupra capului lui Elenwe. Acesta isi ridica capul si se uita la mine cu ochii inlacrimati.
- De ce, Mary?
- Dar nu eu am dat porunca!
Dar nu ma aude. Din spatele meu se aude alta voce, asemanatoare cu a mea, dar mai grava.
- Ai tradat familia... M-ai tradat pe mine... Esti un ticalos...
Ma intorc si...ma vad pe mine. Am ochii rosii si o cicatrice uriasa pe aripa stanga. Port o coroana din fier ruginit care are un ochi de foc deasupra. Dar cum e posibil. Ma intorc catre fratele meu si vad cum calaul ii taie capul. Totul dispare si in fata mea apare un dragon pe care sta... Tata? Simt cum pulsul imi creste cat dragonul se apropie de mine. Cineva blond-alb trece prin mine. Imi dau seama ca este Thandruil. Ce cauta el aici? Si de ce are armura pe el? Tata ridica sceptrul, din cer aparand fulgere verzi, incarcandu-l(poza la media). Apoi il indreapta catre Thandruil.
- Nu mie frica de tine, Lord al Intunericului.
Din sceptru iese o raza verde si trece direct prin Thandruil. Ma uit in jur dupa o ajutor dar nimic. Toti sunt morti. Acum inteleg. Este un razboi! Il vad pe Thandruil cum moate in fata mea. Fug catre el, dar cade prin mine. Ma uit la tata, dar nu ma baga in seama. Ce se intampla aici? Ma uit la castel, dar se prabuseste sub razele sceptrului. Copiii sunt acolo!
- Nuuuuu!

Scuze ca a durat atat dar am avut treaba pentru scoala. Va rog, nu ma urati. Sper ca v-a placut capitolul!