Doua cupluri se aflau in zona Fantanele, pe langa lacuri. Doreau sa isi puna corturile undeva sa stea cateva zile, cat se simteau bine. Ajungand la malul unui lac vad pe partea cealalta un platou inverzit, luminat inconjurat de lac si padure. Locul ideal pentru a pune corturile si a sta relaxati cateva zile. Drum catre platou nu se vedea nicaieri asa ca s-au decis sa intrebe intr-un sat din apropiere cum pot ajunge cum masinile pana la platou. La intrebarile lor, satenii au evitat sa le spuna traseul, spunandu-le doar ca ar face mai bine sa stea pe partea cealalta. Insistenti, pana la urma au aflat drumul, un drum de padure nu tocmai usor de circulat. Au si luat hotararea ca, in cazul in care se apropie o ploaie o iau din loc deoarece daca se uda cararea pe care au venit va fi imposibil de iesit inapoi la sosea. Pe drumul catre platou tinerii nostri trec pe langa 3 masini, parca abandonate la marginea drumului. Sunt, mai mult ca sigur, vehiculele altor vizitatori ai minunatei paduri ce si-au pus corturile mai inauntru in padure.
Ajunsi in sfarsit la platou, se monteaza corturile, se prepara focul si toate cele. Una dintre domnite se indreapta spre lac sa aduca apa. Chiar pe mal se afla o stanca ce iesea deasupra apei, loc ideal de sustinere pentru a nu te uda la picioare. Domnisoara se urca pe bolovan si se apleaca pentru a-si umple vasul cu apa, clipa in care imensul pietroi se decide ca nu poate tine o asemenea greutate si se rupa in doua. Domnisoara noastra mai sa nu pice in lac, norocul ei ca a avut de ce sa se prinda.
Eveniment dat uitarii, continua povestile, petrecerea pana seara cand, cuplurile noastre se decid sa se puna deoparte pentru ziua urmatoare. Cand sa adoarma unul dintre cupluri observa ceva putin mai presus de ciudat. Pe o latura a cortului se observa o mana ce mangaia apasat materialul. Tinerii speriati au crezut prima data ca e cineva din celalalt cuplu ce incerca sa faca o gluma proasta. Afara insa liniste si mangaierea era tot acolo. Tanarul prinzand curaj sare din cort sa il prinda pe vinovat ramanand surprins de faptul ca inafara cortului nu era nimeni. Crezand totusi ca a fost prietenul sau din cortul alaturat se deplaseaza la cortul acestuia. Surpriza. Acesta dormea tun.
Pentru a se calma, cuplul speriat se pune in fata cortului sa fumeze o tigara si sa admire stelele. Cerul extrem de senin, stelele stralucinde, nici urma de nori. Si dintr-o data incepe ploaia. Cuplurile se aduna repede si se urca in masini sa plece, pana nu se strica drumul de tot si raman intepeniti acolo. Cand sa o ia pe drumul greoi pe care au venit, mijlocul drumului e blocat de o caprioara. Nu orice caprioara. Una imensa ce privea exact catre ei. Dupa cateva minute, caprioara se indreapta spre masina, se opreste langa masina si pleaca capul. Priveste lung si adanc in ochii soferului dupa care se pune inapoi in fata masinii. Si porneste pe carare in fata lor, parca escortandu-i catre iesire. Pe drumul catre iesire acestia trec din nou pe langa masinile ce le-au gasit parcate acum cateva ore. Erau tot goale si nici urma de oameni prin apropiere. Cat de departe au putut sa intre in padure cei ce si-au lasat vehiculele parcate aici? Si cum de nu se aude nici un zgomot, nu se vede nici urma de un foc prin apropiere.
Au ajuns la marginea padurii, caprioara se opreste. Se intoarce si se indreapta din nou spre masina. Ajunge din nou langa sofer, pleaca capul si se uita indelung la el dupa are intra inapoi in padure si dispare. Eroii povestirii noastre se indreapta spre sosea si o iau la goana catre casa.
