"4526"

Revenirea

  Ploaia rece se prelinge de geamul fumuriu al masinii. Merg de vreo trei ore incontinu si mi se face deja rau. Imi scot telefonul din buzunarul gecii subtire ce o port ca sa ma uit cat e ora. Dupa ce tata meu ma parasit ne-am mutat din Seattle si acum ma reintorc pentru ca mama a murit. N-am ce mai face singura in acea casa. Macar in Seattle sunt vechii mei prieteni. Oare ce mai fac?

  Oricum. Multe s-au intamplat. O lacrima mi se prelinge pe obraz fara sa imi dau seama. Imi rezem capul de acest geam al masinii si imi pun castile in urechi, le conectez cu telefonul si pun muzica. Muzica puternica imi rasuna in urechi.

  Peste vreo ora-doua am ajuns. In sfarsit. Casa dulce casa. Aici am copilarit. Imi era asa de dor sa vin aici. Casa era alba cu doua etaje. Imi aduc aminte cand tata ma ducea la scoala cand eram clasa 1-a. Cand o ajutam pe mama la gradinarit. Cand ma suparam pe ei fara sens si ma urcam sus in pod si desenam. Nimeni nu stie ca eu desenez inafara de prietena mea cea mai buna care e la o strada distanta. De cand m-am mutat nu prea am tinut legatura dar sper sa ne refacem prietenia noastra.

Am intrat in casa larga si prafuita. Fiecare perete era cu mult praf. Si cand eram afara am observat ca florile ce erau acum cinci ani nu mai sunt. Am facut cativa pasi si am observat intrarea de la bucatarie. Cu pasi mici m-am indreptat acolo. Rafturile sunt pline de praf, pe unde mai sunt si panze de paianjen. Ewww. Se vede clar ca nu a fost nimeni aici de ceva timp.

  Dupa ceva timp in care am analizat casa am decis sa fac curat. Am inceput de sus si peste vreo cateva ore era totul gata. Totul ca nou. Nici urma de praf sau paianjeni. Stomacul meu cere mancare neincetat. Am iesit din casa grabita cu cativa bani la mine. Timp de mai multa vreme am strans bani. Ca sa ma mut in propria mea casa.

  Ploaia inca nu s-a oprit. Super. Am ajuns la magazinul de la colt si am luat multe produse alimentare ca sa nu vin de fiecare data cand mie foame.

Am ajuns acasa. Pun cele cumparate pe rafturi, in dulapuri, in frigider. Care apropo l-am aprins cand am venit aici cum am facut cu mai multe aparate. Am inceput sa prepar pui la cuptor.

Mirosul intens de pui imi invada narile. Mhmh, poate eu sunt prea infometata dar nu am mancat nimic de dimineata. E record.
                       *******

Trezirea de dimineata nu a fost tocmai placuta pentru ca am cazut din pat. Mai este o saptamana de vara si incepe cancerul (aka facultatea). Nu-mi vina sa cred ca asa de repede a trecut timpul. Degraba vine ziua mea. Astazi planuiesc sa merg la Claire. Claire este prietena nea cea mai buna, sau ma rog.

  Poate mai tarziu plec la mormantul mamei. Ar fi o ideie buna. Fac pasi marunti si merg incet pentru ca mie frica ca o sa ma urasca acum. Okkk. M-am gandit la chestii fara sens tot drumul pana cand am ajuns chiar in fata casei sale.

Imi intind mana sus si sun la sonerie. Peste vreun minut o femei de varsta mijlocie imi deschide usa. Parul inghis al femeii ma face sa ma dor ochii. Ochii de un verde intens.

-Buna ziua. Unde este Claire? Spun eu politicoasa. M-am ridicat pe degete si m-am asezat din nou pe calcai.

-Cine? Claire?A murit in urma cu trei ani.Avea cancer. Imi pare rau pentru ea. Zice femeia si isi apleaca privirea in jos.

-Oh. Spun eu si abia ma puteam abtine sa nu izbucnesc in lacrimi. Fara sa vreau o lacrima si-a facut aparitia pe obrazul meu. Dau sa ma intor dar vocea calda a femeii imi vorbeste:

-Nu, intra. Nu vrei sa ramai la cina? Intreaba si puteam vedea zambetul pe fata ei.

-Desigur. Spun repede incercand sa nu par afectata dar nu reuseam.

                       ********
M-am asezat cu grija la masa. Seara a decurs normal. Femeia este foarte de treaba. Am mai intrebat-o de Claire dar a zis ca nu stie nimic inafara faptului ca avea cancer.

Am plecat dupa o discutie lunga cu Anne. Asa o chema. Am ras. Stau langa copacul unde ne-am intalnit.

Asa multe momente am avut impreuna cu ea. Cand ne jucam vatea-scunselea, aveam vreo 8 ani pe atunci. Cand ne-am urcat in copac si nu ne puteam coborî. Am sfarsit ambele cu o mana rupta si multe vanatai, ca era inalt copacul. Cand am mers in padure dar am vazut un caine foarte mare la marginea padurii si am fugit foarte repede. Oh' doamne ce dor imi e de ea.

   Sa revenim. Soarele frumos isi face aparitia pe cerul de un albastru intens. O voce masculina se aude in apropiere. Este un cantec. M-am indreptat spre locul unde se auzea sunetul si am ajuns la marginea padurii mari.

Era un baiat cu o voce superba. Am asteptat pana la finalul cantecului fara sa ma vada. Si-a întors capul spre mine. Dar eu am fugit repede inapoi acasa. Habar n-am de ce. Dar nu cred ca i-ar placea ca cineva sa stea si sa-l asculte cantand.

Dupa cum mi-am pus in plan azi o sa plec si la mormantul mamei . Da, a fost ingropata aici pentru ca a trait oficial sau cum sa zic. Ma rog, intelegeti voi. Merg la o florarie si cumpar un buchet frumos de trandafiri rosii. Ma urc in masina si imi las mainile sa conduca.

Peste putin timp am ajuns. Am atatea sa-i spun. E a 2-a oara cand vin la mormantul ei am fost anul trecut. Eram departe. Dar acum sunt foarte aproape si poate o sa vin mai des. Mie foarte dor de ea. Dar am invatat sa fiu puternica. Pentru ca stiu ca nimic nu o sa rezolv cu lacrimile. Mai ales drogandu-ma. Nu imi place asa ceva. Si de ce ti-ai face asa ceva la viata? La naiba.

Trec prin multimile de morminte si cam pe la sfarsitul cimitirului se afla mormantul mamei. Ma asez pe iarba pufoasa si imi rezem capul de mormant.

"Ce dor mie de tine, mama. A trecut mult timp de cand nu ne-am vazut, nu?. Imi pare rau pentru asta. Imi pare rau pentru tot. Poate ca nu te-am tratat cum trebuie. Nu m-am bucurat de bucuria de a avea o mama. Am fost naiva si sa ma ia naiba ce de mult regret asta. Inca imi astept demonul. Care sa ma faca sa iubesc si sa sufar. Care sa il iubesc dar el pe mine nu. Sa vad cum e sa suferi. Cum e la tine, mama? E bine acolo sus? Ai ajuns in Rai? Cum e Raiul? Am atatea intrebari si doar un raspuns. Ca n-o sa te intorci niciodata sa mi le raspunzi. Te iubesc, mami!" Am spus eu punand trandafirii rosii ca focul pe mormantul alb.

Hello. Probabil ca nu o sa cititi multi asta. Dar am zis sa incerc cu a doua poveste. Idk. Simt nevoia sa am o noua carte, sa fiu datoare sa scriu zi si noapte. Idk. Idk. Idk

Bye. Sper sa-mi iasa ceva din asta. Am foarte multe idei si abia astept sa le pun.. yey. Key, bye!!!!😘😘😘😘

P.S: daca sunt greseli gramaticale. I'm sorry. Promit ca nu se va mai repeta.