Prolog
Era întuneric.Nu-mi dădeam seama unde eram.Tot ce-mi aminteam erau țipetele oamenilor nevinovați care încercau să fugă de soarta lor crudă.Acolo murise ea.Acolo murise ultima speranță care o ajutase pe parcursul acelei aventuri care o îndemnase să continue spre o nouă lumină.Vagi amintiri cu prietena ei îi apărură în minte.Acum totul era pierdut și era ăn ghearele dușmanului ei,țintuită de niște lacăte.
S-a zbătut până când a cedat și s-a supul lanțurilor.O lumină se arată din acel întuneric profund.Un firicel de speranță îi apăru pe chipul mirific,dar acel licăr muri în clipa în care văzu cine intra pe ușa din lemn masiv de stejar.Era....
