-Nuu, e realitate peste 2 zile voi fi acolo.
-Bine! De abia astept sa vii, imi asa dor de tine.
-Stiu, si mie. Mai vorbim, acum trebuie sa inchid. Pa!
-Ok, mai vorbim.
Zilele au trecut mai repede decat mi-as fi imaginat, ca de obicei stateam inchisa in camera mea si mai vorbeam cu Dae Young, singura prietena care ma intelege cand vine vorba de probleme mai grave, daca le pot numii asa. Maine la ora 9 a.m. am avionul catre Seoul, sunt asa de entuziasmata dar am niste emotii extrem de mari.
Dupa ce mi-am facut bagajul in care mi-am pus toata garderoba, nu chiar toata pentru ca si acolo sunt magazine carora nu le pot rezista, m-am dus sa fac dus iar apoi ma voi culca sa fiu odihnita.
Se pare ca degeaba m-am culcat devreme daca o secunda nu puteam inchide ochii, ciudat, nu stiu de ce dar anul asta am asa emotii si in alti ani eram asa linistita, cine stie ce-mi rezerva viata acolo.Am reusit sa adorm pe la 3-4 noaptea.
Dimineata ma trezesc ca de obicei greu, dar reusesc. Ma uit la telefon si vad ca e 7:30 a.m. asa ca ma trezesc ca sa pot avea timp sa ma pregatesc, nu vreau sa alerg ca nebuna dupa avion.
M-am ridicat din pat si l-am aranjat in asa fel ca mama sa nu munceasca prea mult. Dup ace m-am dus la baie pentru a ma pregatii ma imbrac asa (tinuta e in multimedia).
Dupa ce mi-am luat geanta si valizele am coborat in living asteptand sa vina taxi-ul. Biletul de avion l-am gasit pe masa din bucatarie, se pare ca mama s-a cupat sa nu-mi lipseasca nimic.
Dupa ce a ajuns taxi-ul l-am rugat pe sofer sa ma ajute cu bagajele erau foarte grele iar eu cu forta mea de furnica nu puteam sa le ridic, doar sa le tarai. Am ajuns la aeroport in 45 de minute, nu era trafic asa de mare dar aeroportul e destul de departe de casa mea.
Am coborat din masina, mi-am luat bagajele si m-am dus spre sala de asteptare mai aveam 15 minute pana avionul pleca iar eu m-am pus sa-mi caut biletul in geanta.
-Nu-l gasesc, doamne, ce am facut cu el. Sunt asa de proasta, sigur l-am pierdut. Ma cert cu mine singura pana sa-mi dea si lacrimile. Mai sunt cateva minute pana avionul pleaca iar eu bocesc aici degeaba. Ma cert eu de una singura acum stiu de ce lumea spune ca sunt nebuna.
-Scuzama. Se aude vocea unui baiat cu vocea destul de calda, care statea acum in fata mea.
-Da, ce vrei? Spun eu iritata de situatie, ridic capul si observ un baiat nu foarte inalt, slab si cu pielea destul de palida, mi se pare cunoscut dar nu stiu de unde sa-l iau.
-Scuze ca te deranjez, dar ti-am vazut biletul zburand din geanta ta si m-am gandit sa ti-l inapoiez asa ca hai sa ne grabim o sa pierdem avionul.
-Noi? Care noi? Si tu mergi in Seoul? Il intreb eu intr-un fel fericita.
-Da, nu stii cine sunt eu? Spune acesta incepand sa grabeasca pasul catre avionul care decola imediat.
-Mi se pare ca te cunosc dar nu stiu de unde sa te iau, eu sunt Hwa-Young, apropo.
-Eu sunt LuHan. Imi pare bine sa te cunosc.
Luhan? Acel Luhan? Din EXO? Imi pun intrebari stupide, normal ca el e.
Dupa ca am ajuns in avion am vazut ca eu am locul 3 iar el 6 dar a vorbit cu omul care avea locul 4 si au facut schimb, ciudat, ce motiv ar fi avut sa stea langa mine.
Dupa ce ne-am facut comozi si avionul a decolat eu mi-am scos iPad-ul pentru a-mi gasi o activitate ca sa nu ma plictisesc.
-Ce-ar fi sa-mi zici mai multe despre tine? Ma intreaba Luhan foarte curios, se pare.
-Pai ce sa-ti zic, mai precis? Il intreb eu ca sa stiu ce sa-i raspund.
-Despre tine… ce vrei tu.
-Pai, ma numesc Kim Hwa-Young am aproape 24 ani, sunt jumate chinezoaica si jumate coreeana, singura la parinti, ei sunt despartiti si lucrez ca ulzzang.
-Si eu am fost ulzzang, si eu am 24 de ani, eu sunt chinez dar locuiesc in Coreea, imi pare rau pentru parintii tai.
-E ok, m-am obisnuit.
-E bine atunci, eu cred ca dorm, sunt foarte obosit. Imi spune acesta intorcandusi capul si inchizand ochii.
-Ok. Raspund eu in surdina.
Am lasat deoparte iPad-ul si am ales sa admir peisajul de pe geamul avionului.
In timp ce eram foarte fascinata de privelistea in ceata de afara, Luhan isi intoarce capul, punandu-l pe umarul meu. E asa de dragut cand doarme, n-am vrut sa ma misc nicicum ca sa nu se trezeasca, cum a zis si el e obosit asa ca nu vreau sa il deranjez.
Fac cam 8 ore pana la Seoul asa ca nu ar strica sa inchid si eu un ochi, nu de alta dar imi place sa dorm indiferent de locul unde ma aflu. Inchid ochii si atipesc imediat.
-Hwa-Young? Trezestete. simt cum cineva ma scutura in speranta sa ma voi trezi.
Deschid usor ochii si il vad pe Luhan care era acum fata in fata cu mine, cred ca 5 cm era diferenta dintre fetele noastre.
-Da? De ce m-ai trezit? il intreb eu iritata si usor adormita.
-M-am gandit sa te scol, poate ti-e foame.
-A nu, sunt ok, merci oricum!
-Scuze ca te-am trezit degeaba, esti draguta cand dormi, adica vreau sa spun, esti draguta oricand. Imi spune Luhan zambind, acel zambet dulce care poate seduce orice fata.
-Nu, e ok oricum cred ca am dormit o groaza. Il linistesc eu cum pot.
-Da, ai dormit cam 4 ore, imediat vom ajunge in Seoul.
Cand ma uit la ceas vad ca e ora 3 p.m iar avionul va ateriza la 5 p.m asa ca 2 ore pot sta linistita la locul meu.
-Merci ca m-ai anuntat. Ii multumesc zambindu-i inapoi. Nu am un zambet asa de dulce ca a lui dar e ok.
Timpul trecuse fara sa-mi dau seama, din cand in cand fanele mai veneau sa-l intrebe pe Luhan de "sanatate" nici macar nu-l lasau sa respire, dar asta e, cand esti vedeta trebuie sa suporti si asta.
Mai erau 45 de minute pana ajungeam la aeroport asa ca il voi suna pe tata sa vina dupa mine.
-Alo tata, in 45 de minute voi ajunge la aeroport, vi sa ma iei?
-O sa trimit o masina care te va aduce la casa mea. Spune tata de la celalalt capat al telefonului.
-Ok, te sun mai tarziu. Ok, pa!
Ma simt prost, intr-un fel il inteleg ca are multa treaba si ca nu poate ajunge sa ma ia personal dar pana la urma sunt fiica lui si macar o data isi poate anula intalnirile pentru a petrece timp impreuna, dar nu-i reprosez nimic, eu il iubesc chiar si dupa cele intamplate in anii trecuti.
Dupa ce am coborat din avion si intru in incaperea foarte aglomerata observ...
