Partea I
Hei, sunt Dani, nu imi pot lua povestea de la inceput pentru ca ar fi de-a dreptul absurd, nu tin minte exact tot ce am facut de cand m-am nascut si pana acum asa ca voi incepe sa povestesc ultimii ani..
Totul incepeacand aveam 14 ani, eram clasa a8a ce sa mai, toti incercau sa iasa in evidenta, cu exceptia mea. Eram cel mai linistit copil si nu aveam decat un prieten care imi era ca un frate. Nu prea ieseam din casa, prin oras, ieseam doar la o cladire dezafectata in week-end ca sa facem parkour. ei bine intr-o zi, pe care o voi ura toata viata mea, acel prieten era plecat din oras si cum parintii mei nu stiau ca eu fumez trebuia sa ies afara dar nu aveam cu cine, trebuia sa gasesc pe cineva. Cum nu aveam ce sa fac stateam pe facebook si ma uitam pe feed, plictiseala mare. Deodata, Mario, un vechi prieten cu care nu mai stateam de cativa ani, ma baga in seama, speranta mea de a iesi sa fumez. Din vorba in vorba el imi spune ca se duce afara, daca vreau sa ies ne gasim la "Nea Nelu" (Nea Nelu era proprietarul unei bodegi din cartier drept urmare asa spuneam noi locului din jurul carciumii). Zis si facut, m-am imbracat si am plecat. Cand am ajuns acolo Mario mai era cu inca cativa baieti. Am facut cunostinta cu ei, pareau de treaba.
- Ai vreo tigara? ma intreba Mario
- Da, am, raspund eu intinzandu-i pachetul.
- Nu imi da acum, imi dai cand ajungem.
- Pai nu stam aici?
- Nu, avem putina treaba. zise Mario cu un zambet larg pe fata
Eram destul de confuz, ma intrebam intr-una unde aveau sa ma duca, ce aveam sa facem acolo, insa nimeni nu imi spuse nimic. Pana la urma ajunsesem, nimeni nu imi spusese ca vom merge in centrul orasului ca sa ne ascundem printre blocuri.. La un moment dat Mario si ceilalti prieteni ai sai m-au rugat sa ma departez putin ca vroiau sa vorbeasca ceva important, n-am zis nimic, m-am departat si fara sa vreau l-am auzit pe unul dintre ei intrebandu-l pe Mario "Garantezi tu ca putem avea incredere in el? E un tocilar frate !". Totusi, chiar daca nu mai vorbisem de mult timp, vechiul meu camarad isi pusese obrazul pentru mine. Nu schitam nici un gest chiar daca inauntrul meu eram speriat de moarte, nu stiam de ce am fost dus tocmai acolo pana cand l-am vazut pe unul din ei scotand din buzunar o rola OCB si un plic cu niste plante faramitate.
- Acum imi poti da tigara. Imi spuse Mario nerabdator
Ii dau tigara ramanand la fel de confuz. Ma uitam atent la acel baiat cum a rupt tigara si o combina cu acele plante, asa ceva vazusem doar pe net, ma uitam fix la mainile lui cum aranjau filtrul si tutunul amestecat cu plante pe acea foita dupa care l-a rulat si a lins marginea ca sa se lipeasca. Dupa ce a terminat de rulat imediat i-a dat foc si a inceput sa traga din el cu atata pofta cum ar manca Oana Roman o saworma. Fumeaza toti din acea tigara cu exceptia mea.
Deodata Mario s-a intors si a indreptat spre mine acea tigara destul de ciudata spunand:
- Ca sa fim siguri ca nu afla nimeni ce am facut trage si tu !
In acel moment ma speriasem foarte tare, curiozitatea ma facea sa incerc acea tigara despre care nu stiam prea multe.
- Ia-l odata ! Imi spuse Mario pe un ton apasat
- Pai si cum fumez? L-am intrebat eu destul de confuz si de speriat..
- Pai tragi, tii fumul in piept cateva secunde dupa care il scoti afara.
Am tras vreo 4/5 fumuri si m-am asezat pe banca de parca ma aruncase cineva. Toti in jurul meu se speriasera, eram galben la fata si spuneam intr-una ca vomit. Dupa ce am fumat am realizat ca nenorocitii imi dadusera droguri. Unul din ei vine spre mine cu o sticla cu apa si imi spuse destul de grijuliu:
- Frate, bea doar o gura doua ca sa iti mai revii ! dupa care m-a udat putin pe fata.
Toti erau speriati. Daca lesinam? Daca mi se intampla ceva?
Dupa cateva minute imi revenisem. Ma simteam fericit, simteam ca toata lumea e a mea. Nu mai avusem niciodata un asemenea sentiment.
Povestea asta s-a tot repetat o vara intreaga, imi distrusesem viata, eram un drogat.
Venise toamna, incepeam liceul, eram si eu boboc. Nu stiam ca acea zi imi va schimba viata in bine. In acea zi am cunoscut-o pe Catalina. Ea era o fata care tot timpul zambea, era atat de frumoasa ca si ingerii ar fi coborat din cer doar ca sa-i admire chipul. Instant am ajuns sa ne intelegem perfect, ne-aveam ca fratii. Datorita ei am renuntat la droguri si ii multumesc din suflet pentru asta. Imi voi aminti mereu cat dadea ea in mine si avea impresia ca ma bate, chiar daca eu nu ripostam, stiam ca merit asta si oricum stiam ca o face spre binele meu.
Pana acum asa am ramas, adica dupa 3 ani in care ea a stat cu gura pe mine si eu m-am linistit numai ca sa taca.
Acum am 17 ani, poti sa zici ce vrei ca tot ca mine e, asta e varsta. Catalina isi facuse un prieten si de mine uitase complet, uitase de fratiorul ei. Nu a fost problema, mi-am facut alti prieteni, nu la fel de buni dar macar ma ascultau cand eram suparat.. Ieseam prin cartier si stateam cu toate felurile de oameni (in general dealeri si pesti) dar erau si baieti care chiar daca te vedeau de doua ori prin cartier si vedeau ca esti baiat ti-ar fi luat apararea in fata oricui.
Stand prin cartier am vazuto pe fata unui prieten, era mica pe langa mine dar incepuse sa imi placa foarte mult. Singurul lucru care ma facea sa nu incerc sa vorbesc cu ea era taicasu care era cat usa (inaltime + latime). Pana la urma mi-am luat inima in dinti si am inceput sa vorbesc cu ea, ma simteam in al 9-lea cer. Toti prietenii imi ziceau sa termin cu ea ca e copila, are doar 14 ani, dar eram capos si nu vroiam sa ma departez de ea niciodata, ajunsesem sa o iubesc. Am uitat sa zic, ea era Rebecca, era atat de frumoasa ca multi ar fi dat orice doar ca ea sa le varbeasca macar. Dupa putin timp eram impreuna, o iubeam foarte mult, era micuta mea si cred ca si ea simtea la fel. Pana intr-o zi cand ca un idiot am incercat sa fiu si cu una dintr-un sat doar ca sa rad de ea si a aflat Rebe. Se suparase atat de tare pe mine ca nu am mai vorbit o luna. O luna in care eram non stop nervos si nu stiam cum sa fac sa o impac, nu reuseam nicicum, era foarte suparata. Nu faceam altceva decat sa fumez, sa beau si sa plang, mai exact eram terminat !
Capitolul 2
Trecura 2 luni de la despartire, inca nu puteam sa imi revin. Incercasem totul doar ca sa o uit dar pur si simplu nu puteam, o vedeam pe ea in fiecare fata ce-mi aparea in fata ochilor.. Pana intr-o zi cand, stand pe facebook am vazut ca isi facuse deja alt prieten, am fost distrus. In acel moment ma simteam ca si cum mi-as fi primit o bata fix in moalele capului, sufletul mi se umpluse de ura, eram in stare sa il caut pe ala si sa ii dau cu rozeta numai in fata, sa il nenorocesc, sa il mutilez, orice numai sa nu se mai uite Rebecca la el, pe scurt eram gelos. Dupa putin timp am inceput iar sa vorbim, chiar daca stiam ca tine la ala eu tot incercam sa ne impacam, imi doream asta cu toata fiinta mea dar, evident ea nu vroia asta. Vorbind imi creease impresia ca mai exista sentimente intre noi, dar era defapt doar impresia mea, cand defapt ea il iubea pe ala. Nu stiam ce sa fac, incotro sa o apuc, nu o mai aveam pe Rebe, nu mai aveam prieteni, nu mai aveam nimic, eram ca un om mort !
Deja dupa cateva saptamani nu imi mai pasa de ea, de nimeni nu imi pasa. Revenisem in starea de golan, nu imi mai bateam capul cu Rebe, nu avea rost sa imi bat capul cu o copila.
