Incep cu un zambet , a sufletului mahnire ,
Inchei cu un urlet , a demonului privire .
Pasesc incet in a lumii uimire,
Constient ca am sa plec candva , dura a fost a mea menire .
Am viata in culori multicolore ,
Otraversez intens cu ale mele probleme minore.
Si nu inteleg ce scriu ,
Dar n-am sa renunt la ce mi-am porpus sa fiu .
sunt obosit , de-al oamenilor zambet fals plictisit .
Si as vrea sa fiu o stea , as vrea sa fiu inima ta .
Ma lovesc de tine , de ce nu ma lasi sa plec acolo unde-mi e mai bine ?!
Plang cand ma gandesc la mine , copil cuminte , de ce nu ma lasi sa vorbesc cu tine !?
