Emma...

1

Intalnirea cu Rebeca mi-a facut bine, a trecut ceva timp de cand nu o mai vazusem si multe povesti ramase nepovestite, dar odata intoarsa in Londra nu o voi mai neglija. Este singura persoana care ma cunoaste dintr-o privire si e genul de persoana care intreaba doar atat "Tarie sau cafea, cat de grava e problema?". Sunt momente in viata cand ai nevoie disperata de astfel de oameni alaturi, care sa fie prezenti si dispusi sa nu te judece...

Acasa la Rebeca in urma cu cateva ore.

- Ce te-a facut sa te intorci? ma intreaba privindu-ma jucaus in timp ce facea  cafea.

- Imi era dor de tine! ii raspund zambind.

- Eu te-am intrebat pe bune... Cum de te-ai intors?

- Vreau sa uit, am reusit prima data...sper sa o pot face si a doua oara! ii raspund lasand privirea-n pamant.

- Ai reusit pe naiba sa uiti...ai uitat cum ai fugit mancand pamantul cand ai aflat ce s-a intamplat?

- Acum e diferit...

- Normal ca e diferit, doar ca de data asta nu ai alta optiune decat sa accepti, ca de uitat nu o vei face niciodata! imi spune serioasa in timp ce imi aseaza cafeaua in fata.

- Vrei si un biscuite sau altceva, spune-mi inainte sa ma asez la masa ca apoi nu mai primesti nimic, doar stii! spune razand.

- Nu... Ma gandesc la ce ai spus si ai dreptate, nu am reusit niciodata sa uit si nu o voi face niciodata.

- Asa este in iubire draga mea, iar el a fost prima ta iubire... orice alta dragoste v-a fi umbrita de prima iubire, mai ales in cazul tau... Acum spune-mi adevarul, de ce te-ai intors in Londra?

-  Nu am putut sa mai raman acolo, oriunde as merge ma urmareste, e ca o umbra... mie prea dor, iar amintirile au devenit dureroase.

- Deci Emma fuge, pe asta nu as fi premeditat-o niciodata! imi spune razand.

- Nu stiu daca daca fug ... nici nu stiu daca e corect sa spun ca fug.... de cine? o intreb curioasa.

- De tine insati, esti trasfigurata...si fizic dar mai ales psihic.

- Crezi ca a fost prima mea iubire?

- Ai vreo indoiala? ma intreaba razand. Emma...trezestete la realitate, esti o femeie in toata firea stii foarte bine ce ai trait langa acel om, cat de fericita te-a facut, cum iti batea inima si prindeai rosu in obraji doar cand ii rosteai numele, ne ascundem dupa deget? L-ai adorat si la propiu si la figurat si crezi ca venind iar in Londra o sa reusesti sa uiti? Cred ca glumesti...ori te minti singura ori te-ai prostit. Omul asta te-a marcat, ti-a lasat un semn pe inima, acum sangereaza, insa cu timpul se v-a vindeca, dar ia ghici ce v-a ramane in urma?

- Cicatricea...

- Parca incep sa simt ca vorbesc cu Emma pe care o cunosc...exact, draga mea...cicatricea, nu o sa poti sterge niciodata asta, cum nu ai sa poti sterge nici amintirile si nici un alt moment din trecut...acum ai fugit si crede-ma ca te inteleg probabil si eu as fi facut acelasi lucru, dar nu poti fugi la nesfarsit, trecutul trebuie acceptat, nu ingropat si ignorat... pentru ca in cele din urma o sa te ajunga si atunci ai sa cazi intr-o deceptie si nu stiu cum o sa reusesti sa te mai lupti si sa te ridici.

- Simteam ca ma sufoc, a trebuit sa plec...sa evadez din inchisoarea propiului suflet... Stii cum este sa simti ca ti se rupe inima in jumatate de durere si de neputinta in fata destinului...sa acumulezi atata furie si revolta si sa nu ai cui reprosa nimic? Toata lumea spune "Treci mai departe, o sa fie bine." sau in cel mai rau caz ma judeca sau imi reproseaza anumite lucruri  punandu-ma in tema cu anumite realitati , dar s-a pus cineva in pielea mea macar o zi, sa simta tot ce simt eu? Crede-ma... nu urasc pe nimeni indeajuns de mult incat sa ii doresc sa treaca prin ce trec eu. Luptele care se dau in interiorul unui suflet ranit si indurerat nu pot fi intelese de catre cei din jur. Vreau sa ma pun sa dorm macar odata si sa nu ma gandesc la nimic, sa nu plang si sa nu ma mai doara...cer prea mult Rebeca?

- In acest moment nu doar ca ceri mult, ceri imposibilul...trebuie sa accepti durerea ca o parte din viata ta, ea exista in fiecare dintre noi...ceea ce difera este doar doza, dar durerea exista...fiecare poarta in suflet o poveste, o persoana, un moment sau o amintire care ii cauzeaza durere sau suferinta, dar soarele nu nu-si intarzie niciodata rasaritul si aduce lumina...gasesteti soarele tau care sa-ti lumineze sufletul... Ce imi doresc acum este sa vad pe chipul tau un zambet si nu lacrimi atunci cand iti amintesti de el si stiu ca acea zi v-a veni mai devreme sau mai tarziu, pentru ca esti femeie si meriti sa fii fericita, iubita si apreciata.

Cat de mult iubesc acest om, Rebeca, prietena sufletului meu. Este singura persoana in fata  careia pot sa-mi deschid sufletul fara nici o retinere sau teama, stiu ca nu ma v-a judeca pentru alegerile pe care le fac, poate ma v-a dojeni, dar niciodata nu ma v-a judeca...stie cand sa imi fie alaturi sau cand sa imi ofere spatiu si mereu stie ce sa imi spuna pentru ami ridica moralul atunci cand sunt la pamant.

- Stii... cred ca mai bine mergea o tarie decat cafea, nu crezi? ii spun si aceasta izbugneste in ras.

Va urma.