Zapada rece

Capitolul IX

Capitolul IX

Inapoi in centru. Fiecare pleaca in directia lui.

Ajunge Paul la munca. Il astepta seful in biroul lui.

-Buna dimineata Paul. <pe un ton suparat si un pic sarcastic> Cat ai avut concediu, eu a trebuit sa ma ocup de toate treburile mele. Nu ma mai ajutai deloc.

-Buna dimineata, dom.. scuze, Ghita. Imi cer scuze, dar daca eu imi termin treaba repede vin si te ajut nu inseamna ca sunt secretara! Bine?

<cu zambetul pana la urechi, incercand sa-si faca seful sa zambeasca, vazand cat de stresat si suparat este.>

-Nu Paul. Nu esti secretar. Am propus, s-a votat, s-a aplicat.

-Si eu de ce n-am votat? Ce s-a votat?

-De azi esti sef. Pana la noi ordine!

-Haa! Ziua mea este peste aproape 4 luni. Neah. Nu merge.

Toti colegii se indreapta catre el cu pixuri, foi, stick-uri sau cartuse de imprimanta.

-Si in momentul asta trebuie sa accept, ca o sa ma gadilati pana mor. Nu-i asa?

-Vezi ca stii, sefu’?

-Ok. Deci eu pot sa-mi iau liber.. Ca doar e prima mea zi de sefie.

Se aude de prin spate. “Ba ti-am zis eu sa scoatem regula asta? Sperai tu sa fii sef sa ai o zi libera, pe moca…”

Atunci incep toti sa rada si se intorc catre cei doi.

Erau baietii de la IT.

-Ca sef al Companiei iPrint sa ma declar liber.

-Usor ma Zeus. Trebuie sa fim si noi de acord. Si, din pacate suntem. Hai fugi!.

-Neah. Ce avem azi de facut? Hai toata lumea la treaba!!

-Ce Fulgerul lu’ Zeus a patit asta?

-Cred ca s-a plictisit acasa. Ii trece in doua zile.

-Pariu ca maine e ca nou?

-Doua!

-Neah. Doar una.

-Pe cincizeci?

-Haida!

Apoi observa ca toti erau in jurul lor sub forma de public. Erau aceeasi doi baieti de la IT.

-Hai, la treaba! Fostu’ sef, hai sa-mi faci un rezumat cat am lipsit.

Si ii explica tot ce are nevoie sa stie. Inainte de pauza de masa, il suna Carla.

Termina de vorbit cu Carla, si se intoarce la refacut niste proiecte. Voia sa plece mai devreme dar se relaxa cand creea ceva nou. E deja seara, mai este cate un coleg care vine sa-l intrebe daca merge acasa.

Se gandea la Carla. Stia clar ca nu vrea sa se complice situatia, avand in vedere ce au de curand in comun.

Se duce intr-un final acasa. Un dus si somn.

A doua zi dimineata s-a trezit ca un supererou. A plecat repede la serviciu. Terminat cafeaua pe scari, si s-a repezit la clipboardul de pe peretele camerei de relaxare. A inceput sa deseneze si sa noteze texte.

A avut o “revelatie”, sau cafeaua are un asa efect intarziat. Intretimp, vin si colegii. Paul relaxat cu o cafea intr-o mana si in cealalta un marker. Le face semn catre clipboard.

-Stiti ca tot incercam noi altfel de forme pentru calendare, flyere 3d, si triunghiurile de restaurant? Eh, uitati-le!

-Tu esti bine? De la ce ora esti aici? Ai fost macar acasa?

-Calmati-va. Vreau sa stau zece minute pe canapea. In liniste.

Se tot gandea ca ar putea sa moara in orice zi. Sau Carla. Se gandea ca ar fi implinit. Parca incepea sa se conformeze cu ideea de disparitie. Poate era chiar adevarat ce citise.. O suna totusi pe Carla, si ii propune sa iasa la o cafea…