Till the death will split us

Epilog

Totul era clar de la bun inceput: fie castigi tot, fie pierzi tot. Asta am gandit cand am acceptat sa fiu intr-o relatie cu el. Asta a gandit si el cand s-a hotarat sa participe la cursa asta. Jur ca urasc acea zi, ziua de 23 septembrie, cand EL si-a pierdut viata intr-o fututa de cursa. Dar au trecut 5 luni de atunci, inca sunt in perioada de acceptare. Da da, stiu, au trecut 5 luni si eu inca nu am trecut peste, insa cum as fii putut sa trec peste cand alaturi de el am trait cea mai frumoasa perioada a vietii mele, cand dragostea lui m-a consumat, insa a fost cea mai frumoasa perioada. Cand nimeni nu ne dadea nici macar o sansa, noi le-am demonstrat opusul.
- Jess, haide vii? Aud vocea calda a celui mai bun prieten al iubitului meu. Da, inca este iubitul meu chiar daca el... nu mai este
- Hmm, unde? Intreb bulversata
- Am spus ca vom merge toti azi la Harry. A spus cu o urma de tristete in voce.
- Uhm, da, cred. Rostesc incet. Nu ma judecati, dar de fiecare data cand mergem la el, sa ii povestim ce ni se intampla, imi este din ce in ce mai greu. Credeam ca odata cu timpul ma voi obisnui, insa se pare ca m-am inselat. Amarnic.
- Uite Jess, daca nu vrei sa vii, este ok. Te intelegem si stim ca iti este greu dar..
- Nu! Il intrerup rapid. Harry este iubitul meu, trebuie sa merg acolo. Nu conteaza cat de greu imi este, trebuie doar sa merg, sa stiu ca sunt langa el, intr-un fel sau altul.
Blondul nu a mai spus nimic, doar a aprobat din cap si am plecat.
Ajunsi acolo, am lasat floarea pe mormantul lui. M-am asezat incet langa crucea lui, trecand cu degetele pe locul unde numele lui era asezat. "Harry Edward Styles n1994 d2016". Inca sper sa fie totul un vis urmand ca dimineata urmatoare sa ma trezesc inconjurata de bratele lui. Dar asta nu se intampla si nu se va mai intampla.
- Buna iubire, ce faci? Nici nu stiu de ce mereu te intreb ce faci pentru ca niciodata nu-mi vei mai raspunde, nu-ti voi mai auzi glasul. Sunt asa o fraiera. Rad amar. Uite vezi, mi-am adunat puterile si am venit sa te vizitez, am venit sa-ti povestesc cat de greu trece timpul fara tine, iubire, cat de nasoala e viata fara tine. Cum simt ca ma sufoc fara tine. Mama inca nu vorbeste cu mine, Harry. Ea tot crede ca ar trebui sa vin dupa tine, iubitule. Nu mi se pare o idee groaznica, insa nu stiu ce se va intampla cu mama ta daca eu voi veni la tine. Iarta-ma iubitule, stiu ca nu ti-ar fii placut sa ma fii auzit vorbind asa, dar este foarte greu fara tine Harry. Plang eu. Sper ca esti bine acolo, oriunde ai fii tu acum, sper ca acum nu esti suparat pe mine pentru cuvintele pe care le-am spus. Iti am chipul in mintea mea, chipul pe care il faceai cand te suparam. Felul in care te incruntai la mine si felul in care imi spuneai ca vorbesc numai prostii, pariez ca asta faci acum. Dar, te rog, nu te mai incrunta, ti-am mai spus-o de multe ori, Harry, chipul tau este prea frumos pentru acele incruntaturi, asa ca alunga-le de pe fata ta, te rog. Fa loc zambetului acela splendid, gropitelor acelea adorabile si micilor riduri care se formeaza in jurul ochilor tai atunci cand razi. Este foarte greu fara tine, iubire. Imi este greu, noua, tuturor ne este greu fara tine,dar ne vom descurca, de dragul tau, iubitule.
Cand am terminat de "vorbit" cu Harry, Niall a fost urmatorul care a venit sa-i spuna prietenului lui tot ce are pe suflet. S-a asezat pe vine, cu ochii inlacrimati si incepuse sa-i spuna prietenului lui cum a castigat cursa de acum 2 zile pentru el. Cum i-a recastigat masina. Pentru ca masina celui mai bun racer era premiul. Insa nimeni nu a indraznit sa se atinga pana acum de ea. Doamne, tuturor ne este atat de greu fara Harry, chiar daca cateodata era insuportabil de nesuferit, si enervant. Dar noi toti l-am iubit.