Totul a început încă de când eram un copil mic.Doar că nu realizasem pe atunci ce se întâmplă. Pe măsură ce am crescut,am realizat că tatăl meu este un bețiv, nici nu aveam idee că el nu lucra,pentru că era mereu plecat de acasă. Pe lângă asta,erau certuri acasă. Se lua mereu de mama,dădea în ea.Iar eu?Nu puteam face nimic.Eram un copil.Nu puteam decât să țip, să plâng,să mă bag cum pot până mama ne băga pe mine,pe sora mea,în o cameră, și dormeam toți 3 în aceeași cameră cu ușă încuiată. Eu la școală eram diferit,nu aveam situația lor financiară, lucra doar mama.Ne descurcam cu un singur salariu.Pe parcurs ce creșteam, mă saturasem să nu pot face nimic.Să îmi ajut mama,să stau retras la școală. Așa că am început să fac mereu exerciții fizice,la școală am început să joc fotbal pentru a îmi face prieteni.Cu timpul era mai bine.Începusem să mă obișnuiesc cu situația de acasă, iar la școală era singurul loc unde uitam de probleme.Iar cu timpul...
CITEȘTI
O poveste personală.
Novela JuvenilUneori e cel mai bine să îți pui muzică, să iei un pix,și să scrii.Să-ti imaginezi ceva frumos,sau ceva ce ai fi vrut să se întâmple.Chiar dacă îți aduci aminte de greșelile tale,măcar ai amintiri. Care nu se pierd niciodată.
