Regina Mordorului

Capitolul 20

Seara vine incet, eu cu Than stand cu nervii pe moațe. Imediat ce un servitor ne anunta ca intr-o ora sosec primii oaspeti, incepem sa ne imbracam.
- Mary, nu stiu de ce, dar am emotii.
- Explicabil. Si eu am Thandruil, zic in timp ce ii inchei camasa.
Isi trece nervos mana prin par. Atunci imi veni o idee.
- Ce ar fi sa te impletesc?
- Nici sa nu te gandesti, zice in joaca.
Imi imbrac rochia verde(poza la media)si imi pun pe cap coroana Ardei. Il vad pe Than cum se holbeaza la mine de cateva minute.
- Ce?zic eu.
- Nimic. Te stiu de atata timp, si totusi, nu te-am intrebat. Cum a fost prima data cand m-ai cunoscut.
- Eram sfioasa, Than. Eu doar o printesa tanara indragostita de un rege cu varsta dubla cat ai ei... A fost un pic ciudat.
- Dar ai trecut peste asta, nu?
- M-am obisnuit cu ideea. Dar de ce ma intrebi?
- Sunt curios. A trecut timpul mai repede decat credeam.
- E ok, dragule. Oricum, avem viitorul deja asigurat.
- Cu dureri de cap?
- Da, zic eu razand.
-Stii, cred ca ar trebui doar sa coboram. Probabil Sauron si Dilurba iar se ciondanesc din carucioare.
-Probabil ca da.
Am coborat incet, la bratul lui Thranduil intr-un ropot de aplauze ce mi-au facut inima sa creasca. Imi era drag sa vad tot Mordorul unit, iar asta probabil face pe toata lumea sa-
Nu am mai putut gandi nimic,
caci mi s-au taiat picioarele pe data si am cazut, Thraduil fiind pana si el prea lent. Nu m-a putut prinde, iar corpul meu a alunecat parca neinsufletit pe scari. Am putut doar sa aud vocea lui Elenwe pe fundal, inainte sa ma inec in abis...
Paisprezece luni mai tarziu
-Batalioane! Inaintati! Daca nu imi iau fiul inapoi, nu ma numesc Marylon Alana Fireblood.
-Nu auzit? Inaintati in acest moment!spuse Thranduil iar armata se retrase la vederea lui Ancalagon.
Inainte sa moara, tata a uitat sa spuna ca imi fermecase destinul, al treilea meu copil fiind un baiat si nicidecum o fata. Planul insa era altul. Imediat ce a fost nascut, baiatul meu cu par de aur ce purta numele dragonului, totodata si al bunicului meu, fusese capturat de fiul lui Marhito, fratele tatalui meu. Nu am aflat unde este decat acum patru zile si am mobilizta armata, care acum nu pare chiar atat de organizata. Mi-am luat sabia si am recunoscut chiar eu inaintea lor, incercad sa ii motivez, insa dragonul capatase putere de la fiul meu. Se pare ca se hraneau unul din puterea altuia, iar asta avea sa imi omoare toti soldatii. Insa o mama face orice pentu copilul ei.
-Stii, draga mea verisoara, ai putea la fel de bine sa nu ma sti decat sa faci plozi si sa ti-i iau eu, spuse Rhan,nepotul tatei si statu mai bine pe seaua lui Ancalagon.
-Lasa-mi fiul, ia-ma pe mine!am spus si am inaintat, insa Ancalagon a creat un zid rezistent in jurul meu.
-Mary, Marylon o sa omori douazeci de mii de soldati!Daca atacam acum,nu vom avea cu ce sa mai atacam vreodata, striga Elenwe de pe flancul stang.
-Situatia ar sta diferit daca Dilurba ar fii rapita, nu-i asa Elenwe? Atunci m-ai incuraja sa continui?
-Marylon, nu te prostii. Oricum nu il vom recapata acum.
-Asculta-ti fratele, draga mea verisoara. Are dreptate.
-E copilul meu!am tipat si am dat fraie calului, acesta inaintand.
Armata nu m-a urmat, pentru ca asta nu era lupta lor. Nu era lupta lor, iar asta nu ii obliga s aisi urmeze regina. Ancalagon a suflat, iar zidul din fata mea s-a marit considerabil, ajungand de marimea intregului munte. Nu aveam ce sa fac,decat sa bat in retragere. Insa, nu puteam. Este copilul meu.
-O sa me rafuim intr-o zi!am tipat si m-am intors.
-Desigur,ne rafuim,spuse el si ranji nebuneste, asta ducamdu-ma in pragul disperarii.
- Cum ai putut, bunicule! Cum ai putut!zic intorcandu-ma cu ochii in lacrimi. Acum un an m-ai ajutat sa il inving pe tata, iar acum te aliezi cu cel care il admira? Te urasc, Morgoth!strig disperata.
Dintr-o data, pamantul se cutremura. Ma uit cum dragonul se destrama ca cenusa in fata ochilor mei. Ruth cade de la inaltime mare, cazand direct in cap. In spatele lui vad o fantoma, care seamana cu bunicul in vremea cand era tanar si inima lui nu era atinsa de intuneric.
Cobor de pe cal si inaintez in fata lui.
- Unde este fiul meu?
- Ai incredere, Marylon. Peste 18 ani o sa te vada in relitate. Pana atunci nu o sa te vada decat in viziunile mele. Este in Varda acum. El o sa fie regele dragonilor, nepoata mea draga. O sa va revedeti...
Si cu asta paleste in fata tuturor, si dispare ca o amintire. Varda? Regele dragonilor?
- Marylon, esti bine?zice Than si ii simt mainile inconjurandu-ma.
- Nu o sa ma iert nicioadata ca nu am putut sa imi apar fiul.
- Este in regula. O sa il revedem. O sa o rugam pe Galadriel sa faca viziuni in apa si o sa il vezi cand va dori inima ta.
- Am nevoie de o pauza, Thandruil. Sunt secatuita de puteri.
Si zicand asta ma urc pe cal.
- Sa mergem acasa.
Tropaitul cailor se aude in urma mea, facandu-ma sa obosesc si mai mult. Nu pot sa cred ca nu o sa imi revand fiul timp de 18 ani! Ai sa vezi, bunicule. O sa imi iau fiul inapoi mult mai rapid decat crezi! Vocea lui Elenwe ma trezeste din visare.
- Mary, de ce ai zis ca daca ar fi fost Dilurba in pericol, situatia ar fi fost altfel?
- Tu nu ai grija decat de tine si de familia ta. Nu iti pasa de cei din jur.
- Cum adica nu imi pasa? Crezi ca as fi venit la lupta daca nu mi-ar fi pasat de copilul tau?
- Ai venit fiindca te-a obligat Meleksima! Alfel ramanea-i si lenevea-i toata ziua!tip nervoasa la el. Ma mir ca te mai iubeste pentru cine esti!
- Ai grija ce spui, Mary. Eu sunt mostenitorul M...
- Tu esti doar un fel de rege! Eu conduc tot Pamantul de Mijloc! Asa ca sa te mai aud plangand ca ai multa treaba!
- Pff, de parca si ai face tu ceva, il aud mormaind in barba.
Expir incercand sa ma calmez.
- Te rog, Elenwe, nu vreau sa avem relatia pe care am avut-o acum mult timp.
- Nici eu, Mary. Dar e greu sa ai o soata nebuna si un copil care seamana cu ea.
- Da la mine cum o fi?zic sarcastica.
- Stii ceva, nici nici nu mai comentez, zice razand.
Peste cateva ore ajungem la palat, si lasam caii la grajduri. Eu imediat ma duc la fii mei, ingrijorata. Din camera se auzeau si rasete, dar si doi copii care se cearta pe o jucarie. Intru in camera silentios, obsermandu-ma doar Tauriel si Meleksima. Horomne doarme ca de obicei, acum in bratele lui Elaine, dar Sauron si Dilruba se cearta pe un cal de lemn.
- E al meu!striga Sauron. Fetele nu ar trebui sa stie sa calareasca.
- Si atunci mama ta cum stie sa calareasca atat de bine?ii zice Dilurba.
- Mama e regina si comandanta armatei! Este si normal!
Raman mirata de ce zice Sauron. Ma duc incet in spatele lui si il iau pe sus.
- Mama!zice bucuros, dand dim aripile lui negre.
- Deci, tu crezi ca fetele nu au ce cauta pe cai?
- Umm... Ups?
Il las jos amuzata, dar simt cum cineva ma trage se rochie. Era si normal sa il vad pe Horomne uitandu-se la mine de jos. Il iau si pe el in brate si ii mangai parul balai.
- Ce e, ingerasul meu?
- Mama, vreau sa invat sa citesc!
Cand aud aceste cuvinte mi se umplu inima de bucurie instantaneu.
- Elaine! Cheama dascalul! De maine fiul meu o sa invete sa scrie si sa citeasca!
Ma uit apoi la Sauron si il vad cu o mutra suparata.
- Ce e, micule demon?
- Vreau si eu sa invat sa manuiesc sabia!
Il las jos pe Horomne si ma pun in genunchi.
- Asta o sa te invatam eu si tatal tau. Nu iti face griji.
- Bine...
Cineva bate la usa si imi dau seama ca e Thandruil.
- Intra!
Tauriel, Meleksima si
- Am aranjat sa ne ducem la un mic castel pe malul unui lac pentru cateva zile sa ne relaxam, zice el.
- Serios? O sa vina si cei mici?
- Nu. Doar noi doi, intr-un mic palat pe malul unui lac, facand ce vrem noi.
Si zicand asta ma saruta scurt, scarbindu-i pe copii.
- Eww, mama!zice Sauron.
- Ei hai, nu mai comenta! O sa fi si tu in situatia noastra.
- Cum sa nu.
Ziua urmatore...
Suntem de cateva ore in acest conac. Than nu are treaba si umbla in camasa, stiind ca suntem in siguranta. Dar eu nu pot sa stau locului.
- Stai calma, Mary. Legolas si Elenwe conduc regatul cat stam noi aici. Si asa, nu am avut parte de luna de miere.
- Nu pot, dragule. Daca li se intampla ceva copiilor?
- Nu o sa li se intample nimic!zice si ma saruta pe frunte.
- Sper.
Lenevim toata ziua, el pe o canapea in living, eu in sala de arme. E atat de multa liniste.
Ma duc in bucatarie si il vad pe Than acolo.
- Ce faci aici?zic luand un mar din cos.
- Ma plictisesc. Credeam ca o sa fie mai amuzant.
- Amuzanta in ce sens?zic provocator.
- Scoate vinul!spune zambind.
Dupa vreo 2 sticle de vin, Thandruil se urca pe o masa si isi deschide camasa, rotindu-si mijlocul(cei care se uita la Vampire Diaries vor intelege la ce ma refer 😋).
- Than, ce faci acolo?
- Ma distrez!zice si sare de pe masa.
Ma cara in brate pana in dormitor si ma ajuta sa imi dau jos rochia. Ma trantesc pe pat, cu buzele lui Than pe ale mele. De la buze cobora pe gat si dupa aceea pe abdomen. Va puteti imagina ce urmeaza...

Fratilor, am ajuns la capitolul 20! Ce? Party peste mine si TheMechanicalAngel! Sper ca va place!