Orice început are un sfârșit

0 0 0
                                    

Și uite așa,am început și eu să mă simt ușor mai bine.Mai normal.Doar că oana mereu trebuia să se certe cu cineva în cartier.Ce e cu fata asta?.Eu îmi vedeam în continuare de suzy,și așa a trecut timpul,și a trecut. O rugasem să ieșim doar noi doi,a zis da.Pe moment nu mai puteam de fericire.După cum am vorbit,trebuia să ne găsim la o scară separată. Am așteptat.. Nu a venit.. Am decis să nu o deranjez,poate a pățit ceva, îmi zice ea diseară.În acea seară, abea dacă a ieșit cineva.Eram doar eu,oana la final,toți aveau treabă.
O:Stai la o țigară?
   :Sigur..stau.Doar că eu nu fumez.
O:Chiar nu vreau să intru în casă de la ora asta.
   :Nu am zis că nu stau cu tine.
"Ceva era ciudat, ba chiar îmi părea tristă. Se observa după cum trăgea lung din țigară,avea o privire gânditoare.Și se tot uita la lună".
O:Heh.Iar e lună plină, amuzantă sincronizare nu?
  :Nu cred că știu la ce te referi.
O:Ah..păi nu contează.
  :Ce avem mai bun de făcut acum decât de a vorbii?
O:Cred că e prima dată când îți vorbesc așa,nu?
   :Da,și încă mi se pare ciudat.
O:Nu am putut să nu observ că te-ai integrat aici,că ești de treabă. Deci poate asta e un semn,să rămânem singuri.Pot vorbii fără să mă audă toți.
" Deja nu mai înțelegeam absolut nimic.Mă făcea să stau cât mai mult cu ea,să aflu ce este cu ea.Așa că am întrebat-o.Și atunci mi-a spus în mare,ce este cu ea.În acel moment am luat aceeași poziție, aceeași privire pierdută. A avut atâția prieteni,lăsată baltă de multe ori.După cum vorbea,o credeam pur și simplu"
  :Îmi poți da și mie o țigară te rog?
O:Ha.Desigur.La ce te gândești?.
  :Păi..
O:Înțeleg, am avut aceeași stare.Știu de la Remus de problemele tale.El mi-a spus cum ești. Ca și prietenă îți zic acum..suzy nu te merită.
  :..ă?
O:M-a rugat Remus,să vorbesc cu ea.Ne-a zis că ai vrut să ieșiți. Ea nu vrea..nu vrea nimic.Deja au trecut câteva luni în care stai după ea.
"În acel moment am luat-o în brațe, i-am mulțumit. Deși eram trist,nu aflasem de la ea măcar, personal.Oana stătea, și vorbea cu mine,vorbeam ca și cum am fi fost prieteni de când ne-am cunoscut". Din acea seară, eram foarte apropiați,a doua zi  nimeni nu înțelegea ce s-a întâmplat.
   

O poveste personală.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum