Regina Mordorului

Epilog

Imi aminteam ca doare. Sa ma uit la mormantul ei doare. Exact acum 3 ani, exact in aceasta zi, Meleksima isi spunea ultimele cuvinte:
" Ai grija de Dilurba. Ajut-o sa devina o regina mai buna decat am fost eu."
Imi asez mai bine pe cap voalul negru, asezand mai bine florile pe mormantul prietenei mele. Imi este atat de dor de ea. Simt cum cristale calde aluneca pe grumaz. Am atatea amintiri cu ea: am invat-o sa zboare, am aranjat prima ei intalnire cu Elenwe, cand mama ei a murit am fost alaturi de ea sa o consolez. Si totusi, in ultimele clipe inainte sa fie ranita nu am ajutat-o. Am lasat o copila fara mama. Soarta a facut ca Dilurba sa fie la fel ca mama ei. Si este numai vina mea. Strang mai tare trandafirii din mana, facand sangele sa pateze zapada.
- Esti sigura ca a fost o decizie buna sa vii aici? Eu am venit aici aproape in fiecare zi.spuse Dilurba si isi aranja voalul negru pe cap.
- Da, zic stergandu-mi lacrimile. Oricum, avem lucruri mai importante de facut.
-Nu avem. Mama este cel mai important lucru.
-Mama ta ar trebui sa se gandeasca si la cununia ta si la incoronearea ta. Ar vrea ca toata astea sa se intample in liniste.
-Nu stim ce ar vrea mama,pentru ca nu-i aici,asa e?a intrebat ea si si-a scuturat zapada asternuta pe par.
-Dilurba...
-Marylon.
-Doamne,poti fi asa de incapatanata.
-Si ma mai marit si cu fi-tu,a spus ea si m-a dat la o parte, asezand lelelele negre pe mormantul mamei sale.
-Fie ca sa ne intalnim din nou,spuse ea si isi puse mana pe mormant, incepand sa isi rosteasca rugaciunile.
-Dilurba, niciodata sa nu uiti ca sunteri o echipa. Tu, Ron, Horomne, Sauron, Idris, Yavanna, Ancalagon, Valois si Lola. Domniti impreuna,stati impreuna, paziti-va spatele impreuna.
-Stiu ce o sa fac, Mary. Voi conduce exact ca mama mea. Voi sta alaturi de prietenii mei.
-Oricum, voi sta cu ochii pe voi,am spus si am plecat capul. Bine ati venit la domnie, Regina Dilurba.
-Bine te-am gasit,Marylon Fireblood,spuse ea si ma lua in brate, sentimentul matern reaparand in interiorul meu.

*************
-Horomne. Sauron. Lola. Valois. Yavanna. Ron. Idris. Dilurba. Va dau binevuvantarea mea,am spus eu si le-am intins mana,fiecare sarutand-o. In afara de noua regina. Practic,aveam acelasi rang.
-Si noi v-o dam pe a noatra, mama, spuse Sauron si toti repetara dupa el, incercand sa tina tonul.
-Sper sa domniti bine impreuna, spuse Thandruil.
-Si sa nu va omorati intre voi,continua Elenwe.
-Ma bucur ca ne reamintiti, tata,spuse Dilurba si achita un zambet.
-Insa, asta nu e tot,spuse Yavanna.Cum sa nu vorbim despre familie cand familia este cea mai improtanta. Iar acum, familia va fii intreaga.
Usile mari de marmura s-au deschis, iar eu am privit buimaca. Cateva secunde nimeni nu realizase nimic, insa imediat ce am vazut parul balai al lui Ancalagon am realizat. L-am vazut cum alerga, sarindu-mi in brate si ridicandu-ma pe sus, intr-o incercare disperata de a cuprinde in imbratiasarea aceasta pe toate cele pierdute in tot acesti ani. Mi-am strans fiul in brate cu putere, bucurandu-ma din nou ca sunt mama. O mama libera. O regina ce isi lasa tronul liber dupa multi ani de domnie.
Mi-am imbratisat strans copiii, la fel si prietenii de-o viata, formand un cerc urias plin de iubire si bucurie, in momentul de fata niciun dusman nemaicontand. Toata fratia, sotiile lor si copiii nostri formau cea mai mare si frumosa familie pe care am putut-o avea in anii mei. Ii iubesc si simt ca ai nostri copii sunt pregatiti pentru ceea ce va urma. La urma urmei, sunt cei mai puternici copii din Pamantul de Mijloc. Ei sunt cel mai importnat lucru. Motivul pentru care exist.
In seara ce a urmat, am fost la mormantul lui Boromir, unde i-am povestit bunului nostru prieten tot ce patimisem in acesti ani. Nu mai trecusem pe la mormatul lui de aproape doua decenii, asa ca l-am umplut cu flori si pareri de rau, fiecare din noi varsand o lacrima pentru cel ce era acum intr-un loc mai bun. Era inmormantat langa Meleksima, asa ca am mai varsat inca o lacrima si acolo, cantand cantece despre viata pe care am avut-o.
-Dragii mei, am spus si m-am urcat pe o piatra, facandu-i atenti. Noi suntem piatra. Noi suntem otelul. Poporul se asteapta sa ii conducem in continuare si nu vor vedea sobolani speriati! Vor vedea oameni liberi! Si libertate! Cu lumina din inima noastra si truda noastra fizica, noi suntem familia regala la Mordorului. Noi suntem cei ce reprezinta trecutul, prezentul si viitorul. Meleksima,
Boromoir au plecat dintre noi. Insa nu au plecat in zadar. Au plecat pentru noi. Au plecat si au lasat in urma un stat liber! Pentru cei ce au fost si vor fi.
-Pentru cei ce au fost si vor fi,spusera ei in cor.
-Mostenitorii focului si Mostenitorii Vechimilor!striga Dilurba. Pentru natiune!
-Pentru popor!striga Sauron.
-Pentru iubire!spuse Yavanna.
-Pentru viata!spusera Valois si Lola.
-Pentru unire!strigara Ron si Idris.
-Pentru noi!striga Elenwe si turna vin fiert in paharele noastre.
Iar acum, povestea mea se incheie. Regatul Mordorului va ramane pe maini sigure, adica pe mainile copiiilor nostri. Ii iubesc enorm, iar pentru mine viata insa nu s-a incheiat. Pentru mine, incepe libertatea. Am domnit aici cateva decenii bune, iar asta ii va determina sa continue la fel de bine ca noi. Insa, noi ii vom vegea mereu, de oriunde am fi. Auziti asta? Este sunetul victoriei. Pentru ca totul este bine in final. Daca nu eate bine, inseamna ca nu este finalul. Auziti asta? Este sunetul victoriei. Pentru ca in final soarele va rasari si va lasa noapte in urma. Pentru noi, noaptea s-a sfarsit. Acum urmeaza domnia soarelui si lunii, a celor ce vor domni pentru eternitate. Acum incepe adevarata poveste dupa parerea mea. Pentru ca ei nu s-au nascut pregatiti ca noi. Ei s-au nascut din cenusa, iar asta ii face mult mai puternici decat am fost vreodata.Insa, cel mai important, auziti asta? Este sunetul Mostenitorilor Focului Absolut. Sunt si o sa raman in continuare in istoria lumii sub numele: Regina Mordorului.

Dragilor, nu imi vine sa cred. Am terminat cartea in sfarsit. Ne-ati fost alaturi, mie si lui TheMechanicalAngel, de la inceputul cartii(acum plangem ca s-a terminat). Toate momentele de bucurie a fost datorita voua. Ma multumim mult de tot. Dar nu va faceti griji. Pe data de 3 aprilie, o a apara primul capitol din cartea a doua. Ne vedem atunci!