Capitolul 1

58 11 1
                                    

Urăsc această viaţă...urăsc şcoala... trebuie să mor.

Mă numesc Eva sunt clasa a 10-a şi îmi urăsc clasa...Sunt o brunetă nu chiar înaltă cu ochii gri, am tot: talie, fund şi picioare frumoase dar sânii sunt foarte mici...cum să spun, port ceea ce mi-a dat mama natură, dar mă enervează că în şcoală popularitatea depinde de mărimea sânilor.Ce nedreptate.

Cum v-aţi dat seama sunt cea mai batjocorită din şcoală, dar desigur că există si regina tuturor găinilor....
Miranda, are cei mai mari sâni şi care probabil au fost în mânile tuturor băieţilor, doamne o urăsc atât de mult şi îmi face numai probleme.

Răbd în fiecare zi batjocura tuturor, la cantină stau singură, deoarece nimeni nu vrea să prietenească cu una ca mine. La lecţii toţi aruncă cu hârtii în mine iar profesorii nu atrag atenţia.

Nu înţeleg de ce toţi mă urăsc, eu nu i-am făcut nimanui nici un rău...Ehhhh.
Chiar şi mama nu mă iubeşte, iar singurul om care mă iubea a murit.....
acela a fost tatăl meu.

În şcoala este şi liderul tuturor.... băieţilor. Sunt mulţi băieţi frumoşi, dar dintre ei doar unul este cel mai frumos, pe el îl cheamă Max. Toate fetele sunt îndrăgoatite de el, are un corp bine făcut,un zâmbet frumos şi o privire rebelă...dar nu eu, acest idiot mereu îşi bate joc de mine.M-am săturat de tot iar astăzi este ziua în care voi termina cu tot chinul acesta.

Când veneam acasă am trecut pe la farmacie şi mi-am cumpărat o lamă. Eu locuiesc într-un apartament mic cu o cameră, o bucătărie şi un balcon.

Am ajuns acasă cu gândul la moarte.
De foarte mult timp mi-am propus să mor. Am pornit apa în baie, iar cât se umplea am decis să scriu o scrisoare în care să spun de ce m-am sinucis.
Mă aşez în cada plină cu apă şi am luat lama, mă uit la ea câteva minute.
Îmi era interesant dacă o să mă doară.
Uitând să închid apa am făcut o tăietură cu lama de vreo 10 cm.Voiam să fie cât mai adâncă.

Apa rapid s-a transformat în culoare roşie pentru că sângele curgea foarte rapid.Mânile mele tremurau şi simţeam o slăbiciune în tot corpul.
Sângele era peste tot, dar asta nu conta. Simţeam cum mor...apa deja curgea pe jos însă asta nu era important, eu muream. Ultima dată am respirat şi am pierdut cunoştinţa.

Peste un timp am văzut printr-o lumină albă puternică o siluetă şi am simţit cum sunt ridicată. Dar mai departe am pierdut firul. Nu mai simţeam sau vedeam nimic.

Îmi pare rău pentru greşelile gramaticale.
*450 cuvinte*
Nu uitaţi să daţi un vot. Iar cine vrea să citească originalul în limba rusă se numeşte ,,Замарашка и красавчик".
Pa♡.

Ea şi el(tradusă)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum