Ce a spus vulpea?

Capitolul 1

În viață, nu contează cine ești, sau cu ce te ocupi. Indiferent de cum îți trăiești viața, mereu o să fie cineva care o să te judece și o să îți spună că faci totul greșit, chiar dacă faci ce îți place. Nu contează că ai o relație cu cineva pe care iubești cu adevărat și ți-ai da viața pentru acel cineva, dacă persoana respectivă are bani, toți o să creadă că ei sunt motivul relației voastre.
Mereu o să se găsească cineva care să te vorbească de rău.
Sunt trezit de telefonul meu, care începe să sune. Mă uit la ceasul electronic de pe noptieră.
03:27am
—Cine mama dracului e...mormăi, în timp ce răspund, fără să mă uit la numele apelantului.
—Domnule Summers, trebuie să...
Era Choi-Gun, unul dintre angajații mei. Îi tremura vocea al dracului de tare.
  —Piticanie, măcar ai idee cât e ora?zic, cu jumătate de gură.
—Știu, domnule, dar noua angajată tocmai a sosit și...știți...regulamentul spune că...
—Știu ce dracului spune regulamentul. Stai să rectific. Ea știe cât e ora?!
—Da, domnule, dar a plecat din Coreea dimineața, avionul ei a avut întârziere și e mult de la Aeroportul Internațional Tokyo, până la Hello Industries, chiar dacă vine cu mașina.
Oftez, abținându-mă să nu râd.
—Nu îi mai găsi scuze. Ajung in maxim 20 de minute.
Îi închid, ridicându-mă greu din pat. Eram al dracului de amețit. Nici nu mai știu cât băusem înainte să mă culc.
Îmi cotrobăi prin dulap, după o cămașă curată și niște blugi, examinându-mi tatuajul de pe mâna dreaptă, care se întindea de la umăr până la încheietură. Aveam desenate cranii, pumnale și dragoni, unii find colorați, iar alții fiind alb-negru și cu diferite nuanțe de gri.
Mă numesc Jeffrey Summers și sunt directorul celei mai mari firme de telefoane din Asia și a doua din lume, după Apple SRL.
Am aproape 30 de ani și...ei bine, sunt singur. Vreau să spun că nu am relație, pentru că singur nu sunt. Mereu am avut oameni care voiau să fie in preajma mea, chiar dacă sunt o fire mai singuratică.
De fapt, directorul firmei e tata, eu lucrând pentru el ca un fel de co-director, iar fosta mea iubită ca secretară a lui. Dar, în urmă cu aproape 10 ani, el s-a îmbolnăvit și doctorul i-a recomandat să iasă la pensie, pentru că efortul nu îi face bine, așa că mi-a oferit mie postul de director.
Bine, dar poate vă întrebați de ce mama nu e în peisaj. Ei bine, ea a murit când eu aveam numai câteva luni, iar atunci tata a apărut de nicăieri, pentru că era mai mereu plecat prin Asia, cu treburi și m-a luat cu el în Japonia, loc unde urma să își construiască firma.
Iau cheile mașinii de pe masa din bucătărie și plec.
Pornesc radioul și evident că cei de la știri vorbesc până și în toiul nopții despre mine și viața mea privată. Având în vedere că nu dau prea multe detalii presei cu privire la viața mea, au început să arunce zvonuri cum că eu de fapt am soție și copii, dar îi țin ascunși de ochii curioși ai lumii. E evident că nu e adevărat, dar la 30 de ani te-ai aștepta să am măcar o iubită, cu care să ies din când în când în oraș.
De fapt, am, dar nu se poate numi "relație" ce e între noi, pentru că suntem doi foști, care își petrec timpul împreună și din când în când mai fac sex. Vreau să spun că o facem foarte des. E vorba despre secretara tatei, care acum e secretara mea, dar nimeni nu știe despre faptul că suntem prieteni cu beneficii, așa că am preferat să păstrăm totul pentru noi.
Hello Industries Building era în centrul Tokyoului și era cea ma înaltă clădire din oraș, având în jur de 70 de etaje.
Era deschisă non-stop, evident. Lucru mai puțin evident era faptul că aveam în jur de o mie și ceva de angajați, dar știam numele câtorva dintre ei. Nu mă interesa cum îi chema, sau ceva.

Îmi parchez mașina și intru în clădire.

La ce etaj treubie să merg...

Înjur în gând, pentru că uitasem să-l întreb pe Choi-Gun unde trebuia să merg ,așa că îl sun ,înainte să-mi dau seama ce fac, dar apare în fața mea, de nicăieri, cu o fată blondă, înaltă, cu ten albicios. Aproape îmi scap telefonul pe jos, când o văd.
—Ah, domnule Summers. Mă întrebam când o să ajungeți, începe el.
Îi face semn fetei să se prezinte, iar ea face o plecăciune. Ce stânjenitor...

—Sungji. Îmi cer scuze că v-am deranjat la ora asta ,eu...
—E în regulă, o întrerup, ridicând mâna, dându-i de înțeleg că n-are de ce să se scuze. Gun mi-a explicat ce și cum. E în regulă.
Îi zâmbesc ușor, scărpinându-mă la ceafă.
—Având în vedere faptul că abia acum ai ajuns, n-am de gând să-ți cer să vii în dimineața asta la serviciu.
—Programul începe la 8, mă întrerupe Choi-Gun,începând să rânjească.
***
—Angajată nouă ,spui?întreabă ea, dându-se jos de pe mine.
O cheamă Seju. E secretara mea, partenera mea de sex și fosta mea iubită. Roșcată, ochi albastri. Mereu horny.
Încep să zâmbesc, fără vreun motiv, ducându-mi mâinile sub cap și trăgând cearșaful peste mine.
—Da. Choi mă trezise la 3 jumate ca să merg s-o întâmpin, mormăi, frecându-mă la ochi.
Nu era nici 11 noaptea, dar eram deja obosit. Era sâmbătă și aveam liber. Tipa cea nouă venise acum vreo trei zile și nu mersesem la muncă de atunci. Pe bune, eram director. Puteam face ce voiam.
Mă despărțisem de Seju acum vreo 10 ani și știu că e ciudat că încă mă culcam cu ea și că vorbeam, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dar am trecut prin multe împreună, ne-am făcut promisiuni în trecut și voiam să ne ținem de ele, mai mult sau mai puțin.

Se întoarce pe burtă, întinzând mâna după mine și luându-mă în brațe.

—Ai planuri mâine seară?întreabă, punându-și capul pe pieptul meu și mângâindu-mi tatuajul.
Mă făcea să mă simt inconfortabil când făcea asta.
—Nu, răspund, sec, întorcându-mă cu spatele la ea.
Pur și simplu nu aveam chef să îmi dea afecțiune, iar eu niciodată n-am fost genul de tip romantic.
—Mă întrebam dacă nu cumva ai vrea să ieșim pe undeva?insistă, dar nu îi răspund.
Observă că nu am de gând să îi răspund, așa că nu mă mai stresează și adoarme.
Cedasem totuși și ieșisem cu ea în oraș ,ziua următoare, într-un restaurant cam prea sofisticat, dacă ar fi să mă întrebați pe mine, dar ea mereu preferă locurile de genul.
Nu prea am dat atentie noii angajate, pentru că veneau oameni pe aici care voiau să se angajeze aproape în fiecare zi, dar nu aveau niciun pic de experiență. Voiau pur și simplu să lucreze pentru "firma aia renumită" din Japonia, lucru care mă călca pe nervi.
***

—Își face treaba bine, domnule, îmi zice Choi-Gun, într-o zi de marți.
Eram în biroul meu, tocmai îmi aprinsesem o țigară, când mă trezisem cu el la ușă.
—Felicitări, atunci, e tot ce spun, scrumând.
Se uită la mine, ridicând o sprânceană.
—Nu prea i-ați acordat atenție, de când a venit.
Se așază pe scaunul din celălat capăt al biroului imens, împreunându-și mâinile.
—Nu e primul angajat de care mi se rupe, spun.
—Știu, dar ea se străduiește să facă o impresie bună asupra angajaților care îi sunt superiori. Ați putea măcar să îi acordați câteva clipe de atenție.
Mă strâmb la el, stingând țigara. Tipului ăstuia ori începea să îi placă de Sungji, ori mereu a fost așa grijuliu cu angajații,iar eu n-am observat.
—O să văd ce pot face, mormăi, făcându-i semn să iasă.
Cum voiam să par o persoană responsabilă, mi-am luat două zile libere, în care stăteam degeaba la etajul la care lucra Ju Sungji. Nu m-a interesat foarte mult ce făcea, dar mă simțeam al dracului de ciudat în prezența ei, iar ea se rușina când eram prin preajmă. Puteam simți asta. Seju observase asta și după mai puțin de o lună de când Sungji se angajase, începuse cu presupunerile, iar ca s-o calmez, mereu terminam o zi de muncă cu ea în pat și după o partidă lungă și obositoare de sex, mai beam câte ceva din barul din apartamentul meu imens din centrul orașului. Mereu eram pe jumătate beat când incepea iar să mă sărute și să îmi facă iar oral, dar nu mă deranja. În fond, mă despărțisem de multe fete de-a lungul timpului, pentru că nu mă satisfăceau cum o face ea. Mereu îi spuneam că i-ar prinde bine job-ul de actriță porno, iar ea mă lovea în joacă și treceam iar la acțiune.

Hii guys. Deci (fără deci) în poză este Jeffrey (stiu ca tatuajul nu se potriveste cu descrierea, plus ca el e blond si are ochi verzi, dar asa imi imaginez ca arata)