JURNALUL UNEI DEPRESIVE (- Anabeth) - Prima variantă

XXXI

18 iunie

Tess locuiește cu sora ei într-un apartament, nu departe de al meu, fiind aproape mereu ne întâlneam pe drum spre școală, dar de cele mai multe ori merge cu Blake pe motocicleta lui.Sau mergea înainte de noaptea asta.

Când am venit la ea acasă am crezut că ar fi fost mai bine să plec, nu vroiam să îi provoc și mai multă durere, mai multă decât putea suporta o persoană ca ea.E prima dată când o vedeam atât de liniștită, de îngândurată.Dar, pe lângă comportamentul ei copilăros, Tess era o persoană mult prea matură pentru vârsta ei, gândea diferit, și când era nevoie de asta își arăta latura matură și trecea peste situație cu demnitate.

- Cine e Derek? De unde îl știe Blake? Te rog, Li, spune-mi totul, pentru că vreau să știu înainte ca să dau ochii cu el, mă roagă Tessy atunci când stăm amândouă în salonul mic, așezate pe o parte și pe altă a canapelei.

I-am spus totul, începând cu moartea lui Seth, despre Derek, despre Jessica și Dom, apoi despre Blake, cum l-am întâlnit.Despre cum am ajuns aici, iar ea nu a făcut decât să asculte.I-am spus totul deschis, n-am omis nimic despre Blake, dar nici n-aveam ce ascunde, pentru că nu a existat altceva între mine și el, sau așa vedeam eu totul.

- Niciodată până acum, dar nici o dată nu mi-a dat vreun semn că...mă place.Nu știu ce să fac, Tess, am recunoscut.

Faptul că Blake mă iubește - nu am vrut să spun asta de față cu ea - m-a șocat.M-am simțit vinovată și în același timp furioasă, pe mine, pe viața.Toată noaptea m-am gândit la Derek, ce crede, oare l-a crezut pe Blake, oare l-a rănit asta - faptul că ma sărutat - ?Dar totuși mi-am făcut griji și pentru Blake, care a rămas în club, am sperat că după ce am plecat, a ieșit și el, dar știam că singurul mod în care putea el să se descarce era lupta, lupta sau băutura.Am crezut pentru un moment că și Derek a mers la lupte, dar am alungat acest gând, temându-mă.

- Liniștește-te, Li.Dacă Derek te iubește atunci se va întoarce, ambii se vor întoarce.- ceva în glasul ei s-a rupt, dar a continuat. Blake va înțelege, nu te va forța, dar va înțelege, și va trece peste.

M-am înșelat.Nu doar 3 inimi au fost frânte, și Tess acum suferă, și sângerează pe dinăuntru.

M-am apropiat de ea și i-am apucat mâina. Am privit-o în ochi și i-am spus că e cea mai puternică persoană pe care am cunoscut-o, ea doar a zâmbit amar și mi-a spus că e mai bine să dormim.

Acum sunt acasă și încerc să îmi dau seama unde e Derek și Blake.L-am sunat pe Josh, iar el mi-a spus că ieși Blake nu a venit acasă, nu a răspuns la apelurile lui și crede că a mers să se descarce la sală.

Am plecat după el și mi-am dat seama că Blake mă mai aduse acolo, cu mult timp în urmă deoarece dorea să-mi continui antrenamentul, însă l-am refuzat, pentru că asta îmi aducea aminte de Derek și mă făcea să mă gândesc și la Seth.L-a început am crezut că locul e gol, dar am auzit zgomotul de sticlă spartă, am tresărit, m-am întors văzându-l cu spatele la mine, proabil nu mă auzise intrând, dând cu piciorul în sticlele de alcool de pe jos.

Dar s-a oprit, i-am văzut umerii ridicându-se și coborând încet, apoi și-a răsucit capul în altă parte.

-Ce vrei ? m-a întrebat cu o voce răgușită, distrusă și goală.

L-am privit, și nu l-am recunoscut, nici atunci când mi-a vorbit, nici când s-a întors spre mine.Am tăcut, iar el a pornit spre mine fiind din ce în ce mai furios, am crezut că o să mă lovească, dar nu a făcut-o.

- Pleacă. Dispari din ochii mei! Îmi doresc să nu te fi întâlnit atunci, să de găsească atunci Derek. Poate că acum nu mai eram aici!Poate că la naiba nu mă îndrăgosteam de tine! Ce mai aștepți, fugi după el. - țipă la mine și eu încep să tremur și nu știu ce să fac, mă apropii încet de el, dar el face un pas înapoi.

- Blake, eu ...

- Ce tu? Tu l-ai ales pe el! Mereu o s-o faci.De ce, Alissia? De ce el!? Eu am fost mereu lângă tine, eu te-am ajutat să treci peste tot. EU AM FOST ALĂTURI! NU EL! strigă furios și își strânge mâinile în palme.

Apoi tace.Și eu nu mai spun nimic, fiindcă mă tem să nu izbucnească din nou.Respiră, inspiră și apoi respiră, după care continuă.

- Te iubesc, Ally. Te iubesc pentru că ești puternică, pentru că ești uimitoare, te iubesc pentru că ești tu.Și tu ești perfectă pentru mine, pentru că cu tine pot să fiu eu, să las garda jos. Ally, mă înțelegi? Și asta mă omoară, mă omoară în fiecare zi de când te-am văzut, mă doare că el te-a rănit și m-a durut mereu, dar am știut că nu ești pregătită să-ți spun asta. Dar, la dracu, nu mă părăsi.Hai să fim ca înainte, Ally! mă roagă el și se apropie de mine, iar eu înghit în sec.

- Blake, eu nu mai pot să fiu ca înainte.Îl iubesc, mă înțelegi ? îi spun și mă apropii de el apucându-l de braț, el se cutremură și ezită să mă privească.

Mă strânge de mijloc și mă sărută pe frunte dându-mi o șuviță de păr după ureche, apoi își lipește fruntea fierbinte de a mea.

- Nu ai idee cât de tare vreau să te sărut, Ally. - îmi zice cu o voce care îi trădează dorința, apoi își ridică mâina la ceafa mea și eu îngheț.

- Ally, te rog, pleacă.Pleacă acum sau nu o să rezist.

Și după ce spune asta îmi dă drumul lăsând mâinile să-i cadă pe lângă corp, nu mă pot abține și îmi duc brațele în jurul gâtului său și îl strâng cu putere încercând să îmi stăpânesc emoțiile.Îmi dau seama cât de mult îl doare asta, cât de greu e să-mi dea drumul, să știe că eu îl iubesc pe altul și mereu îl voi alege pe altul.Mă simt vinovată, nu vreau să-l rănesc, nu vreau ca el să sufere.

- Haide, fugi după el.Până nu e prea târziu, îmi zice el respirând greu, iar eu mă desprind de el și fac câțiva pași în spate, apoi îi observ zâmbetul trist și sclipirea din ochi, apoi ies fugind pe ușă.

Acum sunt acasă, iar mâine voi încerca să îl găsesc pe Derek. Dacă va pleca din New York voi merge înapoi, mă voi întoarce în orașul care m-am îndrăgostit de el.

- Beth