Ea şi el(tradusă)

Capitolul 4

-A?!Pleacă mai bine la sora ta!!
-Ea locuieşte departe.
-Eu nu o să trăiesc cu tine!!
-Atunci, strânge-ţi lucrurile şi pleacă!
-Îţi baţi joc de mine?

În timpul acesta Max se uita prin cameră.

-Ascultă, patul tău ocupă prea mult spaţiu.Hai să-l ducem de aici.
-Ce?!?!
-O să aşternem jos şi o să dormim pe podea.
-Nu, îţi baţi joc.
-Sunt serios!Tu m-ai inundat iar eu nu am unde să plec.

Ehhh,el m-a salvat macăr că nu aveam nevoie de asta. Acum o să îmi împart camera cu el.

-Bine.

El doar zâmbea, am dus patul şi am luat o cretă, împărţind camera.

-Ce e asta?- a întrebat Max.
-Asta este partea mea de cameră, iar acolo a ta!- i-am spus eu cu răutete.
-Bine....- a spus el ca şi cum se gândea la o răzbunare.

-Ascultă, mi-e foame.Fă-mi ceva de mâncare.
-Ai înnebunit?- am spus eu şi m-am îmbracat într-un hanorac.Am luat cheile şi am plecat să mă plimb, macăr că era deja târziu.

Afară era foarte întuneric şi îmi era frig...mai bine plec acasă.

Dintr-o dată cineva m-a apucat şi mi-a pus mâna la gură.Mi s-a părut că iarăşi este nenorocitul de Max, dar când m-am întors mi-am dat seama că era un maniac. Am rămas înţepenită câteva secunde, iar apoi am ţipat atât de tare încât m-a auzit tot blocul. Eu l-am lovit cu piciorul în locul sensibil... cum să spun, nu l-am lovit dar am încercat şi parcă am reuşit, am început a fugi...Acest idiot fugea după mine, eu ţipam şi chemam ajutoare. Când dintr-o dată am auzit cum cineva a căzut.M-am oprit şi m-am întors. Acolo stătea Max.
El a oprit maniacul doar cu o lovitură. El s-a propiat mai mult de el.

-Nenorocitule, să nu mai îndrăzneşti să atingi ce este al meu!- şi l-a mai lovit odată cu toată puterea.

Cât maniacul stătea pe jos Max m-a luat de mână şi am început a alerga.

-De ce stai prostuţo, fugim!!
-A? am spus eu şi am început a alerga.

Ce?! ,,al meu?"Ce dracu? Iarăşi a apărut acea grijă faţă de mine.

Am continuat să alerg până cand nu mai putram respira, mi-am tras mâna din mâna lui Max şi m-am oprit.

-Ce s-a întâmplat?
-Eu...am obosit...să alerg.-am spus eu.
-Vreai eu să te duc?-a spus Max şi a venit aproape de mine,a vrut să mă ia de talie.

Eu l-am împins.

-Eu singură.-mergând puţin eu am căzut.

Eu am obosit de la alergat, în plus încă eram slabă de la rană. M-am trezit deja acasă.

Iarăşi?Câte ori m-a salvat nenorocitul ăsta...Se preface alb şi pufos,dar nu şi pentru mine...eu ştiu cum este el. Atât de mult şi-a bătut joc de mine...nu o să-l iert.

-Ce s-a întâmplat?- am întrebat eu macăr că ştiam ce s-a întâmplat.
-Ai leşinat, iar eu te-am adus acasă. Aşa de dulce dormeai încât nu te-am putut trezi.-a spus el având un zâmbet drăguţ.
-Încerează să te mai prefaci...Eu ştiu cât de nesimţit şi rău eşti.-el stătea şi făcea mâncare, şi-a pus chiar şi şorţ.
-Ba nu!-a spus el serios. -Ţi-e foame.
-Nu.
-Asta nu era o întrebare.Eşti înfometată şi slabă, mănâncă.

Nu m-am împotrivit.M-am sculat şi am plecat să mănânc.Cina era foarte gustoasă.

-Mulţumesc...
-Pentru ce?-a spus Max confuz.
-Pentru tot...
-Nu-i pentru ce.- a spus el prefăcându-se un erou.
-Astăzi a fost o zi grea, eu am obosit. Îmi vei aranja tu lucrurile?
-Ce?Ţi s-au uscat mânile?
-Ok, înseamnă că o să aflu dacă într-adevăr ai sânii mici.-cu un rânjet pervers a spus Max.

Eu m-am enervat şi l-am lovit peste cap.

-Bine, eu singură!!

După ce am mâncat, eu i-am aruncat bagajul în dulap şi i-am aşternut
,,patul". Am plecat să mă spăl şi ca deobicei am închis uşa.
-Eva?!
-Ce vreai?
-De ce ai închis uşa?
-Îmi pare rău dacă nu ştiai, dar oamenii când pleacă la baie închid uşa.-am răspuns eu sarcastic.
-Deschie!
-Ce?De ce?
-Dacă iar o să te sinucizi!
-Nu o să deschid!Mă spăl!-am pornit apa şi m-am aşezat în cadă.
-Am spus să deschizi!
-Nu.
-Acuş o să darâm uşa!!!
-De te-ai legat de mine.Lasă-mă să mă relaxez.-dar se pare că el nu a glumit.

Se auzeau paşi rapizi şi boooommmm.

A dărmat uşa!Neruşinatul! Eu eram goală, dar bine că eram acoperită cu spumă.Max împreună cu uşa a căzut.

-Ce faci? Nu te uita la mine!!!-am strigat eu.

El şi-a ridicat capul privind tavanul.

-Nu tu uita!!!!.....

*818 cuvinte*
Îmi pare rău pentru greşelile gramaticale sau cele de exprimare.
Nu uitaţi să votaţi capitolul. Dacă ştiţi limba rusă puteţi citi cartea originală ,,Замарашка и красавчик"