Tocilara Fermecătoare

Nimeni să mă salveze ? 14

Închid ochii. Încep să plâng.
Tremur toată!

R:Te urăsc!

Simt cum greutatea lui dispare de pe mine, dar îmi e prea frică să mă uit.
Se aud lovituri, așa că deschid ochii deși sunt speriată.
Alex era deasupra lui James, care părea inconștient. Îi aplică pumni brutali. Furia din ochii lui se revarsă în pumnii ce i se lipesc de față acelui jegos.

R: Alex!

Se uită în ochii mei și se dă de pe el, apoi vine la mine.
Eu plâng și tremur foarte tare, iar Alex încearcă să mă calmeze.

A: Gata, sunt aici acum! Spune în timp ce îmi mângâie părul.

R: Dacă nu ajungeai la timp?

A: Am ajuns! Totul este bine!

R: Du-mă de aici, te rog! Te rog!

A: Vino, mergem acasă!

R: Bi-bi-bine... Spun eu printre suspine.

Mă ia în brațe și începe să pășească lent spre casă.

°°°

Intrăm în casă și urcăm în dormitor.
Mă pune grijuliu pe pat.
Îmi pune mâna pe obrazul drept.
A: Nu mai plânge! Totul s-a terminat!

Îmi dă o îmbrățișare strânsă.

R: Alex... Mi-e frică!

A: Ești cu mine, nimic rău nu ți se poate întâmpla!

R: Bi-bi-bine.... Vreau să fac un duș...

A: Fă liniștită! Eu cobor să îți pregătesc ceva bun, da?

R: Mulțumesc că ești aici!

Acesta iese din cameră, iar eu îmi iau din dulap un tricou alb larg și o pereche de pantaloni scurți până la genunchi.
Intru în baie și pornesc robinetul de la duș, apoi îmi dau jos hainele. Intru sub apă și mă las jos, ghemuită și încep să plâng.
După vreo 15 minute ies de sub duș și îmi iau pe mine un halat.
Îmi îmbrac hainele și îmi usuc părul cu uscătorul.
Ies din cameră și aud în living o discuție dintre Mark, Emma și Alex.

A: Am auzit un strigăt de ajutor, știam că e vocea lui Rachel. L-am văzut peste ea. Am fugit la ei, l-am luat de pe ea și am început să îl lovesc până a rămas inconștient. Apoi am adus-o aici. Dacă nu plecam după ea să îi fac o surpriză?

E : E bine că ai plecat!

M: Ce nemernic! Rachel cum se simte?

A:Face un duș, imediat e gata, sper să-i placă ce i-am pregătit...

E: Glumești? Șnițel din piept de pui și cartofi prăjiți? Le va devora!

Cobor scările cu pași mărunți și Emma îmi sare în brațe. Îmi ia fața în palmele ei și se uită la mine tristă.

E: Ești bine?

R: Da...

Atunci apare Alex.

A: Hai la masă! Uite ce ți-am pregătit!

R: Nu vreau nimic, nu am poftă!

A: Te rog, măcar puțin!

Toți trei au început să insiste

R: Ia lăsați-mă în pace, nu vreau nimic, nu vreau să mai aud pe nimeni!

Fug în camera mea și mă încui, iar Emma se aude strigând din cealaltă parte a ușii.

E: Gata, nu te mai presăm, dar deschide să vorbim!

Deschid ușor ușa și îi fac loc să intre.

E: Se vede frica în ochii tăi. De ce te temi? Nimeni și nimic nu îți mai poate face rău!

R: Știu, dar...

E: Ai încredere în mine! Nu te mai las singură!

O îmbrățișez strâns.
Alex intră în cameră bătând la ușă.

A: S-a făcut seară rapid, nu?

R: Mh...

E: Eu vă las, noapte bună!

R: Noapte bună!

Alex se așează lângă mine în pat, iar eu mă duc mai încolo. Sunt speriată, știu.. Ciudat. Alex ține la mine și nu mi-ar face nimic, dar, eu sunt totuși speriată.
Cu cât se apropie mai mult, mă îndepărtez mai mult. Tensiunea de pe fața mea e vizibilă și pentru el.

A: Nu-ți face griji, eu nu îți fac nimic!

R: Știu, dar...

A: Nu-i nimic! Ia-ți cât timp ai nevoie! Eu te aștept oricât e nevoie!

R: Mulțumesc că mă înțelegi!

A: Eu voi fi aici!

Își trage scaunul de la masa de birou și se așează. Eu îmi închid ochii și sunt cuprinsă de un somn adânc.

~ Pășesc înapoi.
Fiecare pas de-al lui mă înspăimântă.
Are pe față un rânjet diabolic. Doar tace. Ori nu are curaj să spună ceva, ori nu vrea să spună nimic.
Ajung cu spatele la perete. Începe să îmi sărute gâtul.

R: Oprește-te! Te rog... O lacrimă mi se scurge pe obraz, iar el o ia cu o sărutare. Dă-mi drumul!

Începe să îmi strângă brațele. Tot mai tare durerea se împrăștie prin mine.

R: Dă-mi drumul, ai zis că sunt în siguranță cu tine, m-ai mințit Alex!

A: Tu ești proasta pentru că m-ai crezut! ~

În acel moment mă trezesc plângând.
Alex este panicat.

A: Iubito, ești bine?

R: Tu... Vrei să-mi faci rău! Îmi făceai rău...

A: A fost doar un vis!

R: A-alex.... Încep să lacrimez.

A: Sunt aici. Mereu voi fii!

R: Eu...

A: Ce ai visat?

R: Încercai să-mi faci rău! Îmi spuneai că sunt proastă că te-am crezut...

Dă să mă prindă de mână, dar mi-o trag.

A: Ai încredere în mine!

R: Emma... Cheam-o aici!

A: Acum!

Iese din cameră și eu mă ridic în șezut, apoi mă gemuiesc ușor.
Emma intră în cameră și Alex rămâne în pragul ușii.

A: Eu vă las singure...

Iese și închide ușa în urma lui.

E: Spune-mi ce s-a întâmplat!

R: El... Încerca să-mi facă rău...

E: Care el?

R: El a spus că sunt proastă că l-am crezut...

E : Care el?

R: Alex...

E:Știi bine că el nu este așa!

R: Dar poate deveni!

E: Nu poate, pentru că față de libidinosul care a încercat să-ți facă rău, Alex are o inimă pe care ți-a oferit-o ție!

Hei dragii mei! Am revenit cu un nou capitol, sper să vă placă!
Nu uitați să-mi spuneți în comentarii cum vi s-a părut!

Înainte de a încheia, aș vrea să vă rog să trageți un ochi și la cealaltă carte a mea :
Mireasa florilor iubirii

💝❤💝

Vreau să vă recomand și cartea : " Evelyn și jocurile destinului"

Vă pup și vă iubesc! ❤💝❤