Scoala Ciudatilor|Adaptarea|1|#Wattys2017

Lumea viselor/Sebastian

Afara ploua puternic.Toti elevii se adapostisera in camerele lor din cauza legendelor auzite.Se spune ca in timpul ploilor multe creaturi apar in intuneric.Deci,am aprins toate luminile posibile si m-am pus direct in pat.A fost o zi obositoare si am aflat prea multe lucruri...
Din cauza prea multor ganduri am adormit...
Puteam sa respir insa ochii mei erau inca inchisi.Dupa cateva secunde am reusit sa observ unde ma aflam.Sau defapt...nici eu nu stiam.
Eram intro-o padure uriasa si ploua.Copacii erau uriasi si auzeam diferite sunete,altele normale,altele ciudate in jurul meu insa tot ce am putut sa fac a fost sa fug.In spatele meu se lasa mult intuneric.
Nu stiam unde fugeam,doar fugeam.
Niste soapte puternice se auzeau din spatele meu insa incercam sa il ignor.
Padurea disparuse si acum alergam spre o lumina care parca ma chema.
Deja picioarele mele fugeau automate iar tot ce incercam sa mai controlez era frica.
Lumina acea isi schimba culorile.Cand era rosie,cand albastra,cand verde dar culoarea care imi atragea cel mai rau atentia era galben.
Dupa mult fugit,m-am oprit instant si am observat ca intunericul disparuse.
Lumina care ma inconjura a devenit o casa.
Eram pe canapea.M-am ridicat si m-am uitat pe geamul fumuriu.Am vazut o gradina uriasa plina de verdeata.Puteam sa observ si doi copii care alergau fericiti si radeau.Jur ca unul din ei arata ca mine iar celalalt ca Amy...
-Jason!
M-am intors.O femeie cu parul albastru si tanara mi-a zambit:
-Haide Jos! Te asteapta Sebastian!
-Cine este Sebastian?
-Cum adica,scumpule?
-Cine esti tu?
-Ce ai? Sunt Hymerra,mama ta!
-Poftim?
Am urlat asa de tare incat copii din gradina s-au uitat la geamul meu si s-au oprit din jucat.
-Scumpule,gata! Ma sperii deja!
-Nu imi mai spune ,,scumpule''! Nu esti mama mea!
Am fugit si am impins-o iesind din camera.In secunda urmatoare eram la scari si respiram greu ca naiba.Eram panicat.Hymerra e mama mea? What?
Cand am ajuns afara cei doi copii se uitau speriati la mine.
Hymerra era deja in spatele meu:
-Amy,continua sa te joci cu Sebastian! Fratele tau se joaca!
Amy?
De data asta Hymerra nu avea cum sa minta...fetita aia mica semana cu Amy.
Ea a venit la mine si mi-a soptit:
-Jason,de ce nu vii in casa sa iti explic?
Nu aveam ce sa fac.
Cand am ajuns in bucatarie m-am asezat cu ea la masa.Aceasta mi-a intins o farfurie cu o prajitura de capsuni si s-a asezat langa mine.Mi-a zambit.
-Deci,presupun ca nu stii de ce esti aici nu?
-Nu!
-Pai,te aflii in lumea viselor.
-Ce e aia?
-Nimic de aici nu e real!
-Dar Amy? Si tu?
-Amy este si ea in lumea viselor!
-Si tu?
-Da!
-Si...cine e Sebastian?
Hymerra si-a incrucisat sprancenele si a schimbat subiectul:
-De ce nu mananci prajitura aia? E foarte buna.
-De ce ai schimbat subiectul?!
-Sebastian e un simplu om...
-Pai stai putin! De ce Amy si in vis este tot sora mea?
-Pai...umm...
-Asta inseamna ca si...Sebastian e fratele meu?
-GATA CU DISCUTIA ASTA!
Hymerra s-a ridicat de la masa si a iesit din bucatarie.
Am iesit si eu din casa si m-am dus la Amy si Sebastian.
Amy ma privea speriata.I-am zambit si ea isi aratase gropitele.
Sebastian cred ca avea vreo 3-4 ani.Se juca cu masinutele.
-Ce faci,Sebastian?
-Eu pleaca!
-Ce?
-Eu vreau pa pa!
-Vrei sa pleci?
Acesta a aprobat din cap si m-a luat de mana.
Amy m-a luat de cealalta mana si am fugit toti spre iesire.Hymerra s-a teleportat deodata in fata noastra.
-Ce credeti ca faceti?
-Sincer? VREM SA PLECAM!
-Pacat...chiar daca sunt intr-un vis tot REA RAMAN!
Aceasta a pocnit din degete si toti trei am adormit.
Era intuneric.Inca simteam cum Sebastian si Amy ma tineau de mana.
-Imi e frica! spuse Amy
-Si eu frica! spuse Sebastian
-Trebuie doar sa ma tineti de mana si atat!Voi avea eu grija de voi!
Am inceput sa inaintam din ce in ce mai repede,cu curaj.
Auzeam tot felul de sunete stranii iar unele sunai a Hymerra.
Deodata o lumina uriasa a aparut din ,,cer''.
Totul era normal,acum.Eram intr-un oras.
-Unde suntem,frate? intrebase Sebastian
-Poftim? Frate? am urlat eu fara sa imi dau seama ca il speriasem
Acesta imi daduse drumul de la mana si fugise prin multime speriat.
-Sebastian! Nu!
Eu si Amy il cautam peste tot insa nimic.
La un moment dat am simtit si mana lui Amy dandu-mi drumul de la mana.
Si ea disparuse...
Si parca asa totul se intuneca din ce in ce mai rau.
Iar era intuneric.Insa de data asta era mai profund si mai puternic.Puteam sa simt cateva lacrimi pe obrazul meu...
Am inaintat si am simtit cum calcam in ceva lichid.
Nu vroiam sa stiu ce era.
Lichid era din ce in ce mai fierbinte.Trebuia sa vad ce era.
Aceeasi lumina uriasa a aparut.Mi-am intors capul spre acel lichid.Era sange...
In secunda urmatoare am fugit din acel lichid.
Eram plin de sange.Imi era scarba,pur si simplu.
Unde erau toti? Unde eram eu? Cum naiba scap de aici?
Un gaz puternic mi-a invidatat narile.Am cazut din picioare.M-am lovit la cap si mi-am inchis ochii....
••••••••••••••••••••••••
M-am trezit cat de repede am putut.
Am privit in jur.Eram in camera mea.M-am ridicat.Ma durea capul foarte tare.
Cratos a intrat in camera mea:
-Esti bine?!
-Da...am fost in lumea viselor.
-Stiam.
-De unde?
-M-a contactat Hymerra.Mi-a spus ca ai fost pierdut in abisul viselor.
-Ce e ala?
-Cel mai rau loc din lumea viselor.
-Hymerra m-a dus acolo!
-Ba nu!
-Poftim?
-Ea m-a contactat!Mi-a spus ca cineva i-a luat sufletul
-Adica?
-Adica...altcineva a facut asta.Si cred ca stiu cine...
-Cine?
-Slayde!
-Cine e Slayde?
Cratos a vrut sa isi deschida gura insa ceva l-a intrerupt.Un tipat din afara gradinii.
Am iesit in curte.Toata scoala era acolo.
Era Kara langa un trup,ranit,pe jos.Un adolescent...
-Cine este? intreb eu
-Sebastian...spuse Cratos
Sebastian isi deschise ochii si ma privi confuz.
-Frate? intrebase el cu zambetul pana la urechi
Va urma