Julie si "Cum sa scapi de caldura in cativa pasi simpli"

76 11 1
                                    

Inca o zi torida de vara. Aproape mor de cald. Pot paria ca Annei i-ar placea la nebunie vremea asta.
Instantaneu, un vanticel usor incepe sa bata, racorindu-ma. Oftez de placere. Aerul e ca o parte din mine. E greu de explicat. Defapt nu e asa de complicat, dar ar trebui sa ma cam intorc in timp acum cateva saptamani, atunci cand semnele au aparut primele semne. Nu doar mie, ci si Annei si restul prietenilor mei.
Buuun, hai sa incepem! Era tot vara, dar pe la inceput. Tot cald si tot fara aer de respirat. Nu ca nu mi-ar placea caldura, dar aia era prea puternica. In plus mai fusese si o alarma falsa de incendiu mai devreme. Imi era de ajuns.
-Simti asta? m-a intrebat Anna. A tras adanc aer in piept. Nu stiu cum a facut-o, eu una ma sufocam acolo.
-Tot ce simt este dorinta de a iesi de aici cat mai repede, am spus, deoarece sala de clasa se incingea tot mai tare.
-Fii serioasa, Julie! Caldura e atat de tare...
-Da, bine, dar...
Deodata, unul dintre geamurile din clasa s-a deschis brusc, lovindu-se de perete. O rafala puternica de vant a navalit vijelios in clasa si m-am simtit instantaneu mai bine. Ei, cred ca doar eu am fost aia, pentru ca in rest toti colegii aveau caietele si foile pe jos.
-Ce. A. Fost. Asta? a soptit Anna, in timp ce se apleca dupa caiet.
-Eu...nu stiu, am ingaimat.
Aveam impresia ciudata ca dorinta mea de putina racoare provocase mini-tornada. Poate era doar imaginatia mea.
Clopotelul a sunat. Laura si Sarah, prietenele noastre care stau cu o banca in spate au trecut pe langa noi si s-au oprit la noi la banca noastra.
-Daca nu batea vantul asa de tare, nu pierdeam fisa aia! a tipat Laura.
Da, ea deobicei vorbeste tare, e stresata si invata mult. Nu ca ar fi foarte desteapta, dar tot toceste incontinuu.
-Calm, o gasesti tu, a mormait Sarah.
Ea e mai calma si putin pesimista, dar o aduce pe Laura la alta realitate, nu cea a temelor.
Alex s-a aplecat si m-a atins pe umar. El e cam un frate pentru mine. Nu mai mult. Sa nu credeti asta. NICIODATA!
-Ciudata ora, nu?
-Te referi la teorema aia dubioasa de la mate?
-Nu, Julie! Ma refer la vantul ala.
-Aaaa, aia.
-Crezi ca e vremea schimbatoare? Ne-ar prinde bine ceva racoare.
-MIE NU! a strigat Anna. Ce e asa de rau la putina caldura?
-Ai grija sa nu spargi timpanul cuiva! a spus Tim, celalat baiat din gasca noastra. Era sa ma surzesti!
Eu una nu mai ascultam eram adancita in ganduri. Geamul era inca deschis. M-am gandit ca nu ar strica sa incerc sa misc cumva perdeaua. M-am concentrat si am tras adanc aer in piept. Mi-am miscat mana incet, iar perdeaua s-a miscat usor, apoi a incetat. Am ramas uimita. Am mai strans odata din mana si vantul a batut mai tare. Coincidenta? S-ar fi putut. Doar daca totul nu ar fi fost real.

Stapanitorii Elementelor- Sceptrul LuminiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum