Stapanitorii Elementelor- Sceptrul Luminii

Alex si "Cum sa castigi un argument cu sora care nu iti e sora"

Sincer sa fiu, am avut de la inceput impresia ca Julie a facut "mini-tornada". Nu ca eu as fi mai prejos cu cea ce pot face... dar sa ne intoarcem mai inapoi.
Dupa acel incident, Julie nu am mai scos o vorba toata ziua. Nu ii sta in fire, asa ca eram absolut sigur ca ceva o framanta. Doar o cunosc de atata timp!
Dupa ore, am prins-o din urma la dulapuri.
-Hei!
-Ce vrei, Al?
-S-a intamplat ceva, nu-i asa?
-Of, doar ma cunosti! Dar hai sa iti zic in alta parte.
Am mers impreuna la locul nostru secret de la subsol, unde ne intalnim deobicei cu gasca.
Pe scurt, Julie mi-a spus o chestie care, in acel moment parea greu de crezut, scoasa dintr-o carte sau un film SF. Nu mai lungesc. Sigur v-a povestit ea in capitolul celalalt.
-Gata! a incheiat ea povestea.
-Gata!?
-Ce? Nu s-a mai intamplat nimic ciudat.
-Nu ti se pare ca e cam scos dintr-o compunere a unui copilas de gradinita care inventeaza povesti?
-Alex, eu stiu ce am vazut!
-Eu doar am spus cea ce cred despre tampenia asta! E o coincidenta! Nu ar trebui sa iti faci iluzi!
-Nu poti sa fi mai nesuferit, nu?
-POATE CA NU! am tipat, furios ca ea chiar credea in chestii de-astea.
Deodata, s-a auzit un huruit puternic. Cred ca doar eu l-am simtit, deoarece Julie inca ma sageta furioasa cu privirea. Dar in clipa urmatoare, a scancit, s-a impiedicat si a cazut pe jos.
-Ah!
-Julie, ce se...!?
-Au! Eu ar trebui sa te intreb de ce am cazut asa, deodata?!
-Crezi ca eu stiu? Dar...
-Ce?
-Nimic. Hai sa mergem.
I-am intins mana si am ajutat-o sa se ridice. Apoi am mers la dulapuri sa ne luam lucrurile. La iesire am oprit-o.
-Ce e? m-a intrebat Julie.
-Doar... Imi pare rau...
Julie m-a imbratisat.
-Presupun ca si tu ai la ce sa te gandesti in seara asta.
A plecat inainte sa o intreb la ce se referea. Daca ma gandesc mai bine, ar fi trebuit sa ma prind usor.