Stapanitorii Elementelor- Sceptrul Luminii

Sarah si "Partea mea e cea mai tare"

OK, acum e randul meu!
Deeeeci, imediat ce am ajuns in locul sectet ceilalti si-au povestit pataniile iar dupa au inceput sa se uite la mine parca asteptand ceva!
-Ce e? intreb nedumerita.
-Sarah, zice Laura, toti am zis ce s-a intamplat, mai putin tu.
-Cu mine nu s-a intamplat nimic,am raspuns cu putina amaraciune.
Adica, Julie poate creea mini-tonade care fac foile sa zboare, Alex ne crapa pamantul de sub picioare, Anna face automatele proaste sa fumege, Tim e protejat de baltoace, Laura reinvie plantele, dar eu? Adica ma bucur pentru ei dar ma simt putin pe dinafara.S-a sunat de ora si Laura ne-a zorit pe toti in clasa.
-Vin mai tarziu, le zic lasandu-i sa plece.
Intr-un colt observ o pereche de magneti. Banuiam ca nu apartineau nimanui, dar cand intind mana spre ei zboara direct spre mine.Ceea ce e mare chestie fiind o distanta de aproximativ 1 metru.
Oare, oare asta era puterea mea? Eram un soi de Jedi? Am incercat asta si cu o caramida dar nu a levitat spre mine. Deeeci nu.
Am plecat spre clasa uitandu-ma hipnotizata la magneti pana am ajuns la automat.
Instinctiv am intins mana spre el. Nu s-a intamplat nimic, eram gata sa renunt, dar a inceput sa se zguduie pana cand au tasnit zeci de mii de monede spre mine. Stiu ca pare tare, dar a durut. Rau.
Am gemut sub morman pana la pauza cand prietenii mei au venit in fuga sa vada ce s-a intamplat.
-Sarah! urla Anna. Acum pot sa-mi iau banii inapoi!
A intins mana spre morman dar Julie a plesnit-o peste mana.
S-au cam chinuit dar au reusit sa ma scoata de acolo.
-Ce s-a intamplat? intreaba Laura.
Dupa ce le-am povestit tot am incercat sa misc mormanul printr-o simpla miscare a mainii. Si am reusit!
M-am jucat cu el 5 minute pana cand, din greseala, l-am facut sa explodeze in aer.
Tehnic am facut sa ploua cu bani!
-Deeeci, zice Alex. Sa inteleg ca toti avem acum puteri ciudate.
-Nu e de ras, Alex! Nici de plans nu e dar e ciudat! a zbierat Laura.
-Calm, Laura! Totul o sa fie bine, te asigur! a spus Tim in stilul lui mormait.
Tot ce pot sa spun este ca nu a fost nici bine, nici rau. Deoarece in clipa urmatoare, monedele au inceput sa zangane pe jos. Vantul a inceput sa bata de nicaieri. Automatul a inceput sa scoata scantei si sticlele cu apa din el au explodat. Plantele alea de pe hol care nu au nici un rost au inceput sa creasca. Pamantul a inceput sa se clatine.
Pe scurt, a fost unul din cele mai ciudate momente din viata mea.
-Ce. Se. Intampla?! a murmurat Julie.
Dar n-a apucat sa raspunda nimeni, deoarece am inceput sa aud o voce ciudata care soptea ceva. Probabil ca si ceilalti au auzit-o pentru ca aveau cu totii fete ingrozite, probabil si eu eram la fel.
Incetul cu incetul, vocea s-a auzit mai bine. Spunea ceva in versuri care suna cam asa:
"Cei 6 stapani au raspuns la chemare
Pamantul si lumile de le vor pastra
Lumina vor aduce in marea intunecare
Sau soarta omenirii va fi in mana rea"
Vocea a tacut si s-a asternut o liniste de mormant.
-Vocea...aia... Totul e real? a ingaimat Alex.
-Nu mai stiu ce sa zic! a spus incurcat Tim, care se scarpina in cap.
-Vocea aia avea ceva special! Ca o chemare! a spus Anna. Si voi ati auzit-o, nu?
-Logic! am spus. Julie?
Julie statea tacuta intr-un colt, de parca se gandea la ceva.
-Esti bine? am intrebat-o.
-Vocea...o chemare... Stiu! A tresarit ea.
-Julie...
-Stiu! Stiu de unde vine vocea! Si unde ne cheama!