Lumina intra gingas pe ferestrele luminoase. Razele imi inveleau chipul intr-o aura de nedescris. Ma simteam odihnita. Dupa mult timp.
M-am ridicat in sezut. Camera era aceasi. Mi-am intins picioarele si am hotarat ca ar fi timpul sa ma dau jos din pat. Era ora 8:00 AM. M-am trezit devreme.
Am iesit din camera si ma vad ajunsa intr-un hol luminos. Era ca un labirint pentru mine. Am pasit cu o oarecare sovaiala si covorul pufos imi mangaia talpile. Am mers mai bine de un minut pana sa dau de o scara care ducea in holul cel mare. M-am intors inapoi in camera sa-mi mai iau ceva pe mine si carjele ,si am pornit in cautarea bucatariei.
Am cutreierat intreaga casa de la A la Z si am descoperit in sfarsit bucataria. Era o camera foarte mare,in care persoanele se agitau si gateau. Parca nu dormisera toata noaptea.
-Buna dimineata!,ii salut eu pe oamenii din incapere.
Toti oamenii si-au intors privirile catre mine. Ce sa spui cand vezi o fata cu un picior ghipsat? Unii imi raspundeau la salut,altii nu.
-Unde pot gasi si eu ceva de mancare ?,intreb eu cautand cu privirea un om care era in stare sa-mi raspunda.
-Domnisoara,masa dumneavoastra va fi gata in cateva minute. Aici noi gatim,nu dumneavoastra!,imi raspunse o femeie blonda si uscativa.
-Ok..si cand spuneati ca e gata masa?,spun eu uimita.
-In cateva minute,domnisoara!
M-am intors cu pasi grabiti in camera mea. Iarasi ramaneam surprinsa! Eu eram obisnuita ca eu sa-mi gatesc,nu altcineva,mai ales ca mie-mi era foame!
Pe suprafata din fata oglinzii,vad un telefon. Imi amintesc...telefonul Carlei. Iau telefonul si vizualizez imaginile cu trupul neinsufletit al Carlei. "Razbunarea e dulce".
Dupa asta,am cautat lista de contacte. Avea un singur contact : "El"
Acest "El" a fost apelat chiar in ziua in care eu am fugit din spital. Cu o ora inainte.
Am deschis mesageria si am hotarat sa-i trimit acelui "El" niste poze cu prietena lui,sa vada ca familia Dumont,nu se da batuta!
Am luat pozele cu satisfactie si i le-am trimis. Abiastept sa le vada!
**Vasicovici***
-Unde-s banii am zis?! tip eu la omul din fata mea.
-Nu stiu!!...nu ma omorati!! ,spuse acesta printre suspine.
-Eu voi numara pana la 3 !,ii spun necunoscutului, si daca ajung la 3... te impusc! 1...,si la 2 l-am impuscat.
L-am nimerit direct in cap. Nu era greu sa omori oameni,mai ales pe aia care te tradau.
N-am mai primit nicio veste de la Carla. Imi fac griji pentru ea. Mai ales ca ultima oara ne-am certat acasa. E o mamica buna , mai ales,ca eu ma simteam in sfarsit barbat la 55 de ani.
Dupa ce baietii mei au luat cadavrul,pe telefon ma anunta ca am primit un mesaj...de fapt,mai multe.
-Antosha,ai grija sa-l ingropi undeva departe! Nu lasati semne!,ii spun baiatului in care ma incredintam mereu.
-Da,sefu'!
Imi iau telefonul si pe panoul de notificari imi apare ca am primit 3 mesaje.
Cand am deschis,am ramas fara respiratie. Nu-mi venea sa cred! Carla era moarta! Cineva a omorat-o!
In poza,ochii albastri ai Carlei se uitau spre mine,parca prin poza. Ma simteam vinovat ca o trimisesem acolo. N-ar fi trebuit sa o pun in pericol!
Idioata aia! Nemernica! Cum a putut?
Am incercat sa sun pe telefonul Carlei.
***Meredith***
Dupa aproape doua minute in care nu mai puteam de bucurie,telefonul Carlei suna.
Era "El".
Am raspuns ,nu aveam incotro.
-Asculta,tu joci dur,fato! Ai grija! Nu stii cu cine te pui! imi spune o vocea ragusita a unui barbat.
-Daca ai sti cat de miloaga a fost Carla in fata sortii ei! Pun pariu ca iti era o prietena buna! Nu-mi pare rau ca am facut-o, nenorocitule!,ii spun pe un ton,amuzata.
-Nenorocito! Adu banii sau toti cei dragi tie vor muri!
-Deja mi-ai omorat persoanele dragi mie! E randul meu! Fii corect!
Si inchise telefonul. Acum chiar tremuram de frica. Chiar daca asta nu se observa in vocea mea,eu aveam acel tremur in mine. Nu-mi stiam inamicul,nu stiam cu ce am sa ma lupt,nu stiam nimic...Ori ma bag in jocul asta,ori stau si privesc!
Am pus linistita telefonul pe pat. Eram incordata. Nu puteam renunta!
***Vasicovici***
-Proasta! A raspuns!,spun eu amuzat.
Cartela din telefonul Carlei avea sistem de urmarire. O puteam localiza in orice moment pe scarba aia de fata! Nici nu stie cu cine s-a pus!
Hey guys! Este ora 11:25 AM si sunt foarte fericita!! 100 de oameni imi citesc cartea!!! E super tare!! Pe mai tarziu si spor la ore!! :)) :*
CITEȘTI
Not Today
Action~Aerul imi iesea sacadat printre dinti. Eram blocata. Nu stiam unde sa ma duc,ce sa fac...dar stiam un singur lucru...trebuia sa fug! Era pe urmele mele,dar nu-l vedeam. Puteam simti asta in aer. Fata imi ardea si eram ingrozita de ce s-a intamplat...
