Razboiul Haitelor

O noua haita

-Kira verifica capcana!

-Asta e treaba lui Joe.

-Iar eu ti-am ordonat tie.Ai ceva de comentat?o apostrofa Jim.

-Bine am inteles sa traiti sefu...

"Jur ca intr-o zi o sa-i sterg ranjetul ala de pe fata",gandi Kira in timp ce verifica inca o data capcana pe care deja o verificase cu jumatate de ora inainte.

  Ok.Cred ca sunteti putin in ceata.Povestea asta a inceput putin cam...brusc.Asa ca o voi lua de la inceput.

  Kira este o fata,in aparenta,normala.Dar ascunde un secret...Este varcolac,dar unul neobisnuit.De ce?Pai............Ochii ei nu stralucesc in culorile mierii asa cum ochii unui Beta ar trebui sa straluceasca.Ea avea ochi de Omega,dar asta nu inseamna ca a curmat viata cuiva.De fapt singurele lucruri care o faceau sa arate ca un varcolac erau ghearele si coltii,si chiar si acestea nu erau ca ai unui varcolac normal.Gheare argintii si colti ca de vampir.Ciudat?Foarte!

  In rest nu se deosebea cu nimic fata de o adolescenta normala.Era inalta,cu in chip aproape angelic,dar care parea sa ascunda multa tristete,ochi albastii asemenea oceanelor nesfarsite,un par negru,lung in care puteai sa juri ca umbrele si-au facut culcus si o suvita alba pe partea dreapta care ar fi facut concurenta si cu cel mai stralucitor diamant.Asta era Kira.

  Jim,tipul rau,ma rog,unul dintr-e tipi rai din poveste,era seful haitei care o "acceptase" pe Kira,dar in loc sa o trateze ca un membru cat de cat egal era tratata ca o servitoare.Jim cauta sa devina mai puternic decat era.Isi dorea sa devina un varcolac Alfa complet.Cumva aflase ca in oras(Moonlight Hills)se afla un asemenea varcolac,iar el intentiona sa il captureze si sa ii ia puterea.

  Capcana era una supranaturala,o combinatie ciudata dintre scorus,vasc,aconit si magie neagra.Dar esentialul era sange de varcolac.Doar cel ce sigila capcana putea sa o si neutralizeze.In acest caz Jim.

  -Capcana este gata?

  -Da...Si acum ce facem?intreba Kira.

  -"Noi" nu o sa facem nimic.Ne ducem inapoi la cimitirul de masini sa ne odihnim,in timp ce tu o sa pazesti capcana.Daca apare varcolacul si ajunge in capcana tu o sa ne anunti,inteles?

  -Dar de ce tot eu sa fac asta?Nu este de ajuns ca te-am ajutat cu ciudatenia asta de capcana?Eu am facut totul in timp ce voi ati stat si v-ati uitat.

  -Comentezi cumva?Trebuie sa iti amintesc ca doar din mila te-am primit in haita mea?Daca pierd acesta oportunitate de a deveni mai puternic TU vei avea de suferit,inteles?

  Kira stia ce inseamna asta.Fara mancare si adapost pentru o saptamana sau mai mult.Ce putea sa faca?Isi pleca privirea si dadu din cap.Desi nu era mult,cimitirul de masini era casa ei.A haitei.Jim si ceilalti plecara lasand-o singura.Capcana se afla la cativa kilometri de cimitir,in partea de est a orasului,la marginea acestuia.In timp ce urmarea haita cum se indeparteaza,isi dorea sa nu fi plecat niciodata de acasa.Bunicul ei ii spusese ca nu va fi usor ,dar isi dorise atat de mult sa vada cum este sa faci parte dintr-o haita incat nu realizase ca ea avea deja o haita.Acum nu mai putea sa faca nimic decat sa indure.

  Isi gasi un loc in care sa se ascunda,de unde putea vedea toata strada si capcana.

  -Intr-o zi ii voi demonstra lui Cap-Patrat Jim de ce sunt in stare si atunci va fi la mila mea.

  Minutele treceau incet,iar Kira incepea sa creada ca nimic nu se va intampla.De fapt spera asta.Inchise ochii si asculta sunetele noptii.Deodata simturile ei intrara in alerta.Ceva nu era in regula.Privi strada din coltul intunecat in care se ascunsese.Nimic....Si totusi era ceva,ceva ascuns in umbre.Un animal urias incepea sa se contureze incet in afara acestora.Acesta mirosi aerul si incet dar sigur incepu sa se apropie de locul in care era Kira.

  "M-a mirosit.Nu e bine.Va trece pe langa capcana."

  Dar animalul se opri.Mirosi iar aerul.Parea confuz de parca pierdu-se urma.Incercand sa o gasesca nimeri direct in capcana.In secunda urmatoare o cupola de lumina acoperi animalul si il incarcera fara posibilitate de scapare.Kira iesi din ascunzatoarea ei si se apropie de capcana.Animalul,un lup urias,se ridica in doua labe si o privi.Ochii sai rosii tradau furia.

  -Ca sa vezi...Prostul chiar stia ce face.

  Se uita la el,dar nu ii era frica.Vazu dincolo de furie ceva ce o linisti.

  -Nu e corect.Chiar deloc.Jim nu merita asemenea putere.Totul va fi mai rau dupa ce o capata.Adevarata putere se castiga nu se fura.

  Dar nu putea sa faca nimic.Doar Jim putea dezactiva capcana.Intinse mana,iar varful degetelor atinsera cupola.Simti cum electicitatea trece prin corpul ei,dar nu o durea.Cupola disparu. 

  -Cum?!

  Lupul se napusti asupra ei,dar nu o nimeri.Kira incerca din rasputeri sa nu lupte cu el,dar lupul era turbat de furie.Reusi sa ii ranesca bratul.Pentru o secunda fata isi piedu concentrarea.Atat ii trebui lupului.O prinse de gat si o tranti in peretele cladiri dupa care se ascunsese ea.Kira il privi si ochii ei devenira Omega.

  - Nu iti vreau raul.Nu eu te-am prins in acea capcana.Te-am eliberat.Nici eu nu stiu cum,dar am facut-o.

  In timp ce vorbea cu el,lupul vazu cum rana de la bratul ei disparu intr-un fum negru.Ii dadu drumul si se retrase cativa pasi.Putin cate putin reveni la forma normala,umana.Lupul era un barbat bine facut,brunet si cu ochi verzi.Kira il privi,dar nu spuse nimic.Se ridica incet si trecu pe langa el,dar barbatul o prinse de brat.

  -De ce pleci?

  -De ce sa raman?Nu are rost.Te poti intoarce acasa.Dar ai grija.Seful haitei mele vrea sa te prinda si sa iti ia puterea.Nu o merita.

  -De ce mai ajutat?

  -Nu stiu...

  Kira intoarse capul si il privi in ochi.

  -Poate pentru ca asa am simtit ca e corect.Voi gasi o scuza.Nu o sa-mi fie bine,dar m-am obisnuit.

  Isi elibera bratul din mana lui si dadu sa plece.

  -Stai!De ce nu pleci?

  -Sa....plec?

  -Da.Paraseste haita lui si vino in haita mea.Desi nu te cunosc ceva imi spune ca avandu-te pe tine lucrurile se vor schimba in mai bine.

  -Sa plec din haita lui...spuse Kira ganditoare.

  -Asculta,voi fi aici in zori si te voi astepta.Este decizia ta.

  Barbatul pleca lasand-o pe Kira singura.Acesta se intoarse la cimitirul de masini.Toti dormeau dusi,iar sforaitul lor ar fi trezit si mortii din somn.Mai bine.Avea nevoie de timp de gandire."Lucrurile se vor schimba in mai bine."Oare?Oare asa sa fie?

  Zorii se apropiau,iar Kira lua o decizie.Oriunde ii era mai bine decat aici.Fara sa ii trezesca pe ceilalti,isi stranse putinele lucruri pe care le avea si pleca.Spera sa nu faca o greseala,dar ceva ii spunea ca totul va fi bine.Ajunse inapoi,pe aceeasi strada unde se luptase cu lupul.Un jeep negru astepta.Se apropie,deschise portiera si se urca in fata,pe locul pasagerului.Barbatul era la volan.O privi si zambi.Fara sa spuna nimic porni masina si pleca.

  Desi nu stia la ce sa se astepte,ce avea sa ii rezerve viitorul,ce batalii o asteptau sau ce oameni sau fiinte supranaturale aveau sa ii iasa in cale,Kira simti ca totul se va schimba,atat pentru ea cat si pentru cei din jurul ei.Acum avea o noua viata.O noua haita.