Ce te faci cand descoperi deodata ca ai niste puteri supranaturale bizare si ca soarta lumii e in mainile tale si ale gastii tale de prieteni la fel de bizari? Tu cum ai reactiona? Poate vrei un exemplu pe masura. O gasca de prieteni si povestea ast...
La masa am stat tacuti si puteam sa-mi dau seama ca toti ne gandeam la camera ascunsa si ciudata. TREBUIA sa ne intoarcem! Adica serios, mai intai imi arata un INTREG arsenal si pe urma imi cer sa plec? SAU imi mai dai de gandit o misiune probabil periculoasa, din care nimeni nu cred ca s-a intors si intentionezi ca eu sa plec linistita, cu constiinta impacata? NU, nu prea cred! Cand nimeni din famila lui Julie nu se uita am schimbat priviri cu toata lumea ca sa ma asigur ca mergem acolo dupa ce terminam masa. -Hei... ,am zis uitandu-ma la bolul gol din fata mea, mai tineti minte argumentarea aia foaaaaarte lunga si super complicata pe care o avem tema de vacanta la engleza? -CARE TEMA?! intreaba Laura panicata. Eu nu stiu nimic de nicio tema! Sarah a inghiontit-o ca sa ii atraga atentia ca era doar o scuza ca sa plecam. -Nu mai conteaza, am murmurat. -Daca Laura nu a stiut de o tema atat de importanta, inseamna ca nu exista, zice suspicioasa Thea. Ce ascundeti? Eram atat de tensionata incat am facut ochiurile da aragaz sa arda cu niste flacari GIGANTICE! Toata lumea a urlat, bunica lui Julie mai mult a ciripit si a zis un "Doamne ajuta", pana si eu am fost socata de chestia asta! Si totusi, focul spontan a fost o scuza minunata ca sa o zbughim din bucatarie. -Nu crezi ca a fost un pic cam... exagerat? intreaba Julie. -Nu a fost intentionat! zic gafaind. Jur! -Cui ii pasa daca a fost intentionat sau nu? A fost super! raspunde Tim care se afla la cativa metri in fata. -NU, nu a fost super! raspunde Laura suparata. Ar fi putut sa... Dar nu a apucat sa temine fiindca am ajuns NU in fata bibliotecii, ci in fata unei usi pe care nu am mai vazut-o pana acum. -Ahhh...! se enerva Alex. De ce trebuie sa fie conacul asta asa de mare?! -Asta e usa care duce la scarile acoperisului, zice Julie. -Nu zicea Derp ceva de... o harpie? am zis vrand sa ajung la creatura mitica pe care am vrut s-o vad mereu. Am deschis usa nerabdatoare si am fugit pe scari pana ce am ajuns la o trapa, dupa ce am deschis-o si am ajuns pe acoperis. Nu era nimic acolo. -Deci Derp ne-a mintit sau... a inceput Sarah. -SIGUR nu! Harpia trebuie sa fie aici! am insistat. -Stai! a exclamat Julie. Poate ca de aici nu o putem vedea. Cred ca trebuie sa urcam din camera aia pe acoperis ca sa o gasim! -Are mai multa logica acum! a spus Alex. Zis si facut! Am fugit in biblioteca, am tras iar de cartea aia si am intrat in camera. Mai, da' repede v-ati intors, nu credeti? a spus Derp. -Vrem sa vedem harpia, am spus. Da' ACUM! Bine, bine! a zis Derp impaciuitor. Prima scara la stanga. Am urcat si abia ATUNCI am zarit o colivie frumoasa si mare cu bare negre pe care se rasuceau plante agatatoare multicolore. Eu si Julie am tipat se ne-am apropiat fara sa ne gandim prea mult la un potential pericol, facand-o pe harpie sa se sperie. Parea de varsta noastra, era complet imbracata cu haine lungi gri( cum nu murea de cald?!) statea melancolica, pana am ajuns langa ea, cand a inceput sa zambeasca. Avea gheare ca de vultur care m-au facut sa ma retrag putin. Dar aripile ei erau atat de mari si interesante, asa ca m-am apropiat din nou.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Salut, eu sunt Isa! a incercat sa schiteze un zambet. -Chiar ESTI o harpie! am zis, ceea ce parea evident si stupid, dar nu-mi pasa. -Si voi sunteti chiar oameni! a raspuns ea razand. V-am vazut de cand ati venit. Si ati vorbit cu Vocea? -Il cheama Derp! am zis in cor. -Derp? Se vedea ca incerca sa nu rada. -Stai! a spus Julie. De unde sti de Derp? Eu una credeam ca doar noi il puteam auzi. -Am cutreierat biblioteca si am citit aproape totul despre tot! a spus ea putin mandra de ea. Siiii, ati inceput antrenamentul? -Nu inca, raspunde Alex in locul meu. Nici macar nu avem arme! -Va trebui sa va alegeti armele predestinate cu care veti salva universul si veti recupera sceptrul! -Stai, stai, stai! am zis incurcata. Ce sceptru? -Hopa! Nu conteaza! Am presupus ca Derp v-a spus! Cum spuneam, am citit prea mult. S-a invartit prin cusca (care se pare ca are incuietoare in interior) si a intins un platou pe care se afla... bacon? -Vreti? ne-a oferit ea. -Aaaa, nu multumim, tocmai am mancat! a zis Sarah politicos. -Mai mult pentru mine atunci! Si asa a dat pe gat tot platoul. -Va trebui... sa va... pregatiti... de plecare..., incerca sa zica fara sa ne stropeasca. -CE PLECARE?! am izbucnit toti. -Nu conteaza! Cred ca se face tarziu si sunteti obositi de pe drum... -Oh.... nu! a urlat Sarah. Mai intai Derp ne zice de o misiune super periculoasa cu arme si chestii, apoi tu amintesti asta, ne zici ca trebuie sa recuperam nu-stiu-ce sceptru minune si sa hoinarim nu-stiu-pe-unde si APOI te astepti sa fim impinsi pe gaura din acoperis de pe care am venit? EU NU PREA CRED!!! Sarah se enerva foarte rar asa de tare asa ca mi-am dat seama ca era la fel de stesata ca mine si, probabil, ca si ceilalti. -Scuze, ok? Doar ca Derp va va explica totul maine in biblioteca. Puteam sa simt regretul din vocea ei, ceea ce m-a facut mai putin nervoasa. -Tot ce pot sa fac e sa va urez noroc. Pe maine! Nu stiu de ce, dar toti am plecat pur si simplu fara sa ne mai certam si am pornit catre camerele noastre asteptand a doua zi si explicatiile.
