UNDEAD (Pauză)

Dezastrul Iminent

- Trezește-te trântorule, trezește-te! Totul e pe cale să se schimbe și tu dormi mai ceva ca un porc.

Mph...ce-ce dra...Mă debarasez de visul erotic și ies învingător din lupta grea de a-mi da ancorele jos de pe pleoape.Bunicul e cel care mă tot zdruncină nu fata din vis, păcat.

-Ce ai moşule? Murmur în timp ce-i observ privirea îngrijorată.
-Ia-ți hainele pe tine fiindcă trebuie să pleci imediat!
-Așa repede v-ați săturat de mine?
-Încerc să-ți salvez viața.

Mă ridic amețit iar bunicul coboară grăbit în bucătărie. Ori delirează, ori a fumat ceva.E ora 8:11, moșul a făcut prea multă armată la viața lui, totuşi am ajuns deabia alaltăieri la ei, hai să nu-l supăr din prima.
Mă târâi spre "minunatul" dulap unde hainele îmi fac în ciudă odihnându-se mai bine ca mine.
Nu-mi ia mult să decid, de obicei ce-i la suprafață aia port iar de data asta un tricou albastru cu tot felul de imprimeuri și pantalonii veșnici negri de trening au ieșit învingători.
Sâmbăta până și îmbrăcatul e obositor atunci când ai doar câteva ore dormite.Deschid jaluzelele iar vremea de afară e la fel de mohorâtă ca mine.Cerul cenușiu, bate vântul, strada aproape pustie, mda furtuna e la o aruncătură de băţ.
Nu mai pierd timpul și cobor în bucătărie unde bunicul umple un rucsac cu alimente și înjură neîncetat iar televizorul are volumul dat la maxim pe știri. E prima oară când îl văd așa stresat și panicat.

-Bunicule îmi sp...
-Ţi-am zis că reactorul va exploda, ți-am zis! Rostește nervos.
-Stai, m-ai trezit pentru asta? În primul rând nu mă interesează iar al doilea e că nu are cum deoarece e cea mai avansată...

Vine la mine și mă întoarce spre televizor.Canalul de știri arată industria unde e mărețul reactor radioactiv din China filmat de o echipă de reporteri aflați într-un elicopter iar pe bara principală scrie că există riscul ca acesta să se topească.
E o mare problema pentru chinezi...în fine,oricum sunt prea mulți, se mai rarifiază din ei.
Nu îl înțeleg pe bunicul de ce e așa, nu avem nici o rudă acolo nici măcar cunoștințe. Acesta pleacă și se întoarce cu o mască ce pare a fi pentru gaze pe care mi-o pune în brațe.

-A venit pe neașteptate, a venit pe neașteptate! Tot repetă în timp ce caută disperat prin camere.Deja devine enervant.
-Ce a venit mai omule, zimi ce naiba se întâmplă?

Se mai calmează și îmi da ceea ce căuta de zori, o brățară.

-Apocalipsa, ea a venit. Spune cu un ton serios.
-Huh. Îl privesc nedumerit.
-Acum 15 ani când lucram la acea industrie credeam la fel ca tine și ca mulți alții că reactorul e indestructibil dar în ziua aceea...când un muncitor a fost expus la radiațiile acestuia a murit în câteva secunde.
-Așa și?
-Țin minte când l-au dus afară iar acesta, fiind mort, a început să se miște ca un posedat, n-avea control iar într-un final ataca persoanele din jur.A mușcat pe unul dintre colegii mei și a început să aibă același comportament.Ambii au fost împușcați în cap deoarece prin alte părți ale corpului nu erau afectați.De atunci am știut că reactorul ăsta va aduce sfârșitul rasei umane într-o zi , așa că eu împreună cu un savant ce știa compoziția reactorului am lucrat la un mod de a ne proteja precum e această brățară care are 7 seruri antimicrobiene.Tot ce trebuie să faci e să ti-o pui pe mână și să apeși pe ser ca acesta să pătrundă prin piele.
-O apocalipsă a zombilor...e imposibil!
-Totul e posibil băiete și este prea târziu pentru noi fiindcă radiațiile vor cuprinde întreaga planetă.
-Dar...mi-e greu să cred asta, moșule e prea simplu.
-Am făcut-o cu mâna noastră, ne-am autodistrus dar vreau ca tu să trăiești, măcar să mai existe o speranță pentru rasa noastră.
-Dacă totul e o farsă,  jur să nu te iert...Mă opresc deoarece prezentatoarea de la știri se bagă peste mine.

-Am revenit cu noi imagini în exclusivitate.Ceea ce vedeți acum  acel fum albăstriu sunt radiațiile ce se elimină în atmosferă.Întreaga populație din estul chinei este evacuată cât mai rapid posibil.Sunt înregistrate trei mici porțiuni topite din care se emană compoziția acestuia.
Oamenii sunt panicați iar specialiștii ce sunt în industrie se expun radiațiilor pentru a salva milioane de veți.
-Oh nu...a început.Zice terorizat bunicul.

Privesc speriat și tot odată uimit adică nu-mi vine a crede.
Imaginea începe să vibreze de parcă tipul ce filmează are parkinson.Brusc camera pică și tot ce se vede e podeaua și picioarele celorlalți membri ce îi sar în ajutor.Nu înțeleg chineza dar aud țipete și văd cum pică sânge pe podea.Vocile devin ciudate și înfiorătoare iar după cum se vede pe cameră,  elicopterul se destabilizează.
Eu și bunicul rămânem stană de piatră.Canalul de știri mută imaginea pe o altă cameră de la sol.Aceştia filmează prăbușirea elicopterului de la o distanță mai mare.Bunicul pleacă după telefonul ce sună de vreo două minute iar eu mă întreb dacă oamenii aia chiar s-au transformat.
El mi-o dă pe mama la telefon.

-Da mamă.
-B... a...
-Se întrerupe, nu ai semnal.Iesi din cameră.

Cameramanul focusează pe reactor deoarece e schimbat...mai degrabă umflat.După câteva secunde acesta explodează ca un butoi sub presiune, o explozie de-a dreptul incredibilă ce risipește norii și...tot odată pe cameraman.
Acum chiar mă tem, nu știu ce să fac.

-Rahat nu mai e timp, trebuie să te bag în pivniță!
-Stai, mamă mă auzi...mamă...a închis.

Bunicul mă trage de mână și ne grăbim spre ieșirea din spate a casei unde e pivnița.Nu trebuia să mă îmbrac așa subțire, afară e frig și a început să picure.Deschidem trapa și coborâm pe scara metalică cam 4 metri.Bunicul aprinde becul, ieșind la iveală zeci de borcane cu murături, gemuri, compoturi, două damigene cu țuică, sticle cu vin și multe altele.
Undeva în spate e o mică cameră goală cu pereții groși din beton unde bunicul aruncă rucsacul și alte obiecte aduse din casă printre care și hainele mele mai groase.

-Radiațiile vor parcurge planeta în maxim o oră iar apoi vei putea ieșii de aici.Nu mai am timp să îți explic dar în rucsac ai o hartă care îți indică un refugiu.

Asta-i nebun, nu mă poate lăsa singur!

-De ce urci scările? Rămâi cu mine!
-Îmi pare rău fiule, doar tu ai masca, chiar și așa nu mă pot risca.Pastrează antidoturile pentru tine, ai 7 vieți.
Trebuie aplicate imediat după infectie, maxim 20 de secunde și te rog ai mare grijă.Spune cu o vocea tremurână.

E la suprafață, îl văd prin trapa deschisă.Sunt in stare de șoc,nu pot gândii limpede, voi rămâne singur într-o lume infectată!

-Știu că ești speriat de moarte, e normal să fi dar te cunosc și știu că poți supraviețuii.Ai 19 ani, fi puternic.
-Bu-bunicule te rog...
-Nu băiete.Eu mi-am trăit viața destul, tu nu ți-o vei încheia aici.
-Nu sunt în stare! Țip la el.

Acesta își întoarce privirea și privește timp de cateva secunde în spatele lui.

-Vine...
-Ce!?
-Dezastrul.Ascultă cu băgare de seamă vorbele mele.Mai întâi îţi pui masca și intri în cameră, încui ușa și aștepți ca radiațiile sa treacă.Cam 10 minute.Oraşul va fi distrus să nu te miri și încearcă să fi cât mai silențios, e cel mai important lucru.Voi fugii fiindcă nu vreau să-mi vezi corpul din nou viu dar in caz că se întâmplă asta nu ezita să-l omori.Eu nu mai sunt acolo ci doar o boală, adevăratul eu se va duce la bunica.
-Dar...
-Fi bărbat! Se răstește și trântește trapa.

Automat fug spre ea dar a încuiat-o.Zăresc printr-o scorbură acea undă de șoc ce reprezintă radiațiile care distrug tot ce ating.Nu mai stau pe gânduri și cobor scările în patru labe apoi fug mai tare ca niciodată spre cameră.În urma mea blochez ușa de metal, pun masca pe față, din cauza șocului o pun invers bine că mi-am dat seama.Mă așez ghemuit într-un colț și îmi acopar corpul cu tot ce am în cameră.Dacă fundația nu rezistă măcar să fiu protejat.
Zgomotul se aude tot mai gros și puternic...săracele familii, mama...
Pământul tremură odată cu mine iar sunetul e de nedescris, îmi astup urechile și mă rog lui Dumnezeu să nu mor.
Țevile se mișcă, aud borcanele cum se sparg, molozul cum pică...vuietul asta, cred că tocmai ce a trecut de mine.Cu o mână apăs mai tare pe mască, nu vreau să fie vreun orificiu, te teama închid și ochii.
E real, totul e real să-mi bag...

Vă urez un MARE bun venit într-o poveste al naibii de incitantă! ('-')/