Ea şi el(tradusă)

Capitolul 6

Eu deja voiam să plâng, m-am săturat de tot...Deja simţeam lacrimile cum se scurgeau pe obraji, dar la masa mea s-a aşezat un băiat.Mi-am şters lacrimile şi mi-am ridicat capul, cine e...

-Ce? Ce naiba!?! Acesta era Max. Toţi au încetat să mai arunce cu diferite lucruri în mine, iar Max continua să-şi mănânce prânzul.
La întrebarea mea,,Ce naiba ce întâmplă?" el a spus-
-Eu am observat că ei te supără...

De ce lui îi pasă?

-Şi tu ai decis să te aşezi aici? Nimic mai bun nu ai inventat? Megan mă poate ucide la pauză!Pleacă!
-Aşa mă mulţumeşti?Ok.Aaa,eu cu prânzurile am vrut să ne schimbăm..
La naiba.De ce l-am alungat...
Sunt proastă,toţi iar au început să arunce cu câte ceva în mine.M-au săturat.
Eu rapid m-am sculat şi am plecat. Am fizica.Am intrat în clasă.
-Ei nebuno, ai făcut tema?-a spus Roma luându-mi caietul...
Ce?Roma?Ce face el aici?
Roma este într-o clasă cu Max şi sunt prieteni,dar de ce e în clasa mea acum?
Megan s-a apropiat de el şi s-a lipit de el cu sânii.

-Las-o pe sperietoarea asta.
-Dar ce,îmi e plictisitor...

A sunat,însfârşit.

-Copii,azi o să facem cu clasa a 11-a pentru că profesorul este bolnav.

Nuu, o doamne.Acum vreau să mor şi mai mult....
-Cine vine la tablă?Hmmm Eva Lemiere, poftim la tablă.

Eu nu m-am speriat deloc, deoarece eu învăţ bine.
Am rezolvat tot corect şi aşteptam să controleze profesorul.
Iarăşi în mine aruncau cu pixuri, avioane de hârtie...Ca copii mici.
Însfârşit profesoara şi-a adus aminte de existenţa mea şi a controlat exerciţiul, eu am făcut totul corect.
-Mmm, cred că 8 merge, aşezaţi-vă.

Eh, nu e corect...

-Aşa, cine mai departe...Roman Godunov, la tablă.

Profesorul a început a zâmbi... Roma a ieşit cu foaia din caietul meu pe care a furat-o.
-Hmmm...Roma,eşti unicul care face mereu tema perfect,învăţaţi -ne spune profesoara- aşează-te ai 10.

Doamne, eu am oftat şi am dat capul în jos.

Peste câteva ore s-au terminat lecţiile, uraaa!!!!Acasă! Stop,eu acum trăiesc cu idiotul ăla, eh iarăşi nu e uraa.

Dintr-o dată cineva a început să meargă după mine, eu m-am întors...

-Iarăşi tu?Cât poţi să mergi după mine?
-Eu nu merg după tine, eu plec acasă.
-Du-te pe alt drum.
-Aceasta este cel mai scurt.

Aaaa, mă enerva atât de tare!!!

-De ce toţi cu tine sunt atât de nedrepţi?
-Ce?Adică?
-Azi la lecţie profesorul ţi-a pus 8.
-Dacă mi-a pus înseamna că meritam.
-Nu cred că Roma ştie de 10.

Eu am zâmbit.
-De ce?
-Nu ştiu, eu nu ştiu ce eu am facut ca să merit toate insultele voastre, de ce se râd toti de mine?- am spus eu dându-mi capul în jos.

Max s-a oprit, m-a luat de umeri şi mi-a ridicat capul stergându-mi lacrimile.

-Corect!Nimic nu ai făcut.- a spus şi m-a îmbrăţişat.

Ce se întâmplă?Omului care până în clasa a 10-a se râdea de mine, acum ii pasă?

-Ce faci?
-Ai nevoie de cineva care să te susţină, dacă ceva eu mereu te voi asculta.
-Eu nu am nevoie de tine!-am răspuns eu răutăcios şi l-am împins pe Max. El nu înţelegea.

-De la început îţi băteai joc de mine, iar acum ai grijă de mine? Ce plan e ăsta?Du-te şi joacă-te cu Megan!- eu eram foarte rebelă, m-am întors şi am plecat.

El a rămas aşa.
Ajunsă acasă am făcut un duş şi am început a găti cina.
Max încă nu a venit.Eu deja începeam să mă gândesc că am fost prea rea cu el.
După ce am terminat de pregătit cina m-am aşezat şi l-am aşteptat.
El a venit la 20:17.
-Unde ai fost?
-Ce?Te-ai îngrijorat?
-Nu, cina se răceşte.
-A tu încă şi m-ai aşteptat.Sigur că erai îngrijorată.-a spus Max zâmbind.

Naiba să te i-a.Da, m-am îngrijorat!! Dar ţie nu o să îţi spun nimic.De unde eu ştiam ce s-a întâmplat cu tine, dacă te-am supărat tare!??!!Idiotule!!
Era aşa drăguţ când mânca. Eu mă uitam la el şi am zâmbit.

-La ce te gândeşti?
-A?La nimic...
-Mmm, să te gândeşti la asta mai des, pentru că ai un gâmbet frumos.

Eu m-am înroşit.

-Ooo, iată şi obrajii au devanit roşii. Am spus că îti stă bine, cred că te gândeai la mine.- a spus el rânjind.

Eu îndată am devenit serioasă. După ce am mâncat eu am plecat în cameră şi m-am culcat.Eram tristă.
-De ce eşti atât de tristă?
-De la nimic, doar că m-am săturat de şcoală...când naiba o să o termin?
-Eu am încercat să te ajut azi.
-Nu am nevoie de ajutorul tău.
-Ce?!?Ce ţi-am făcut?
-Tu?Tu?-eu deja ardeam de furie.
-Cine în clasa a 4-a a murdărit agenda mea cu vopsea?Sau în clasa a 7-a când mi-ai aruncat prânzul pe mine? Sau în a 9-a m-a încuiat în veceu şi a stricat oglinda spunând că eu am făcut-o? Atinci pe mama au chemat-o la şcoală, iar seara m-a bătut atât de tare încă vânătăile nu treceau cu lunile!!! Tu şi acum iubeşti să îţi baţi joc de mine.- am ţipat eu la el, lacrimile deja erau prezente şi îmi era foarte greu.
-Îmi pare rău...eu am uitat...- a spus el lăsându-şi capul în jos.

A uitat el, mai bine de existenţa mea uita!

-Nu vreau să vorbesc cu tine...-am spus eu şi m-am culcat.

Era linişte...amândoi tăceam.

-Ascultă! Hai cu mine la o intâlnire!.

*985 cuvinte*
Îmi pare rău că postez rar dar îmi este foarte lene şi plus că am şcoală.