Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

NECORECTAT 24. Intunericul persista

24. Intunericul persista

In poza este domnul profesor Moon.

Copaci lungi, nodurosi, de o batranete nemasurabila si care aruncau in jur un aer medievala erau asezati in siruri dezordonate pe iarba verde taiate de mici fasii de pamant, parca nelalocul lor. Crengile erau pline de frunze dese si lungi, astfel formand un paravand compact ce nu asa vreo limba de lumina sau caldura. Niciun picior de om n-a mai calcat pe aceea iarba de zeci de ani, deoarece toti incuiatii erau convinsi ca era blestemata si cine intra intre umbrele lor, nu mai era vazut niciodata.

Si totusi, o silueta subtire si inalta se misca alene printre trunchiuri. Avea un mers apasat, marturie stand in pasii bine definiti ce se defineau in pamant, si parea sa stie exact unde se indrepta., desi spatiul era urias.

Cine s-ar fi putut apropia de desirata silueta, nu ar fi putut zice decat ca purta o haina subtire, plina de falduri ce-i acoperea hainele si pe cap avea o gluga care ii dadea fetei mii de umbre lungi, ce ii faceau chipul indescifrabil. Doar o barbie neinregula de alba se vedea din negura umbrelor.

A mers pana la un arbore urias, cu trunchiul gros de trei ori cat grosimea unui adult si cu frunzele galbene si uscate, in ciuda vremii placute si a anotimpului. Acela era un rege printre ceilalti arbori, parand sa-i inghita cu masivitatea lui. Silueta si-a ridicat mana si a apasat-o pe trunchi, intr-un loc in care era scrijelit un sarpe care iesea sfidator din gura unui craniu uman. Cum palma a luat contact cu scoarta, o lumina verzuie a inceput sa palpaie de sub alba mana si sa se raspandeasca precum o molima.

Silueta si-a retras mana si s-a putut vedea ca ciudatul simbol avea o lumina infricosatoare, verde-crud. Nu dura mult si in intreaga padure erau desenate simboluri ciudate, cu modele complicate care pareau a fi serpi incolaciti. Padurea vibra de o energie stranie, malefica.

O pelicula fina si aproape invizibila de lumina verde s-a inaltat pana in inaltul cerului. Doua vrabii care au trecut intamplator in acea zona, s-au oprit in loc panicate. Simteau puterea padurii, simteau raul din aer, asa ca s-au intors inapoi printre norii din apropiere.

Scoarta uriasului arbore s-a cutremurat o data, apoi o usa s-a ivit din ea. Silueta a mers fara teama inauntru coborand pe o scara din piatra ce aparea de cum pasea prin intunericul care devenea din ce in ce mai adanc, de parca te avertiza sa nu mai intrii in mrejele lor ca astfel de inghite in negura ei si nu-ti va mai da drumul in veci. Silueta fu chiar oblgata, cand nici aceasta nu a mai fost increzatoare in proprii pasi, sa scoata din mantie o bagheta din care a iesit o lumina placuta.

Silueta a tot coborat pana ce a ajuns intr-o camera gigantica, de forma perfect sferica, formata in mod evident cu ajutorul magiei, probabil ca magia sa se concentreze mai bine intr-un singur punct, centrul sferei. Singurul mod de trece era doar un pod minuscul si subred facut din piatra ce nu parea sa fie prea subred. Dar misterioasei fiintei nu parea sa-i trebuiasca un flecustet precum un pod, caci a sarit usor prin intuneric iar o forta misterioasa la propulsat mai departe. Parea sa aiba o pereche invizibila de aripi ce-l tineau deasupra haului si care l-au trimis fara graba pe o platforma din piatra si pamant. Pe aceea bucata instabila era o cheita turnata in aur si pe care era cioplita modele complexe, insa cele mai distincte erau doi serpi care ieseau in gura unui craniu.

Misterioasa fiinta a luat din zbor obiectul dorit, aparent fara nicio greutate, si a luat-o din nou pe acelasi drum. Dar un lucru neasteptat s-a intamplat pe drumul de intoarcere: de nicaieri a iesit o limba de foc de care necunoscutul abia s-a putut ferii. Inca levitand, dar la o inaltime mai mica, a coborat spre scari evitand din adins podul. Si-a apucat bagheta si imediat a tasnit din ea aceea lumina placuta, semn ca in mintea lui si-au gasit loc mult prea iubita vraja "Lumos".

Cu ajutorul ei, vrajitorul a putut vedea ca genunchiul stang ii era distrus aproape in totalitate. Un miros de carne arsa i-a ajuns pana la nari dar nu a bagat-o in seama in vreun fel, desi imaginea respingatoare a propriului os nu prea il incanta.

Insa stia ca totul va merita si ca chinul ii va fi rasplatit cand titul ar fi fost terminat si ar fi revenit pe locul cuvenit  cu forte proaspete si cu puteri noi, inimaginabil de puternice.

----------------------------------------------------------------------------

Harry aproape ca nu i-a venit sa creada cand l-a vazut pe Draco langa o cabanuta retrasa de ochii incuiatilor, nu departe de un mic sat din Albania care se zicea ca era bantuit de forte misterioase. Blondul parea sa fie speriat si se tot uita in zare, frecandu-si mainile frenetic, ca si cum ar fi vrut sa se spele de vreun pacat.

Dintr-o data s-a strambat si a dat sa s-si indrepte pasii spre micile locuinte ale incuiatilor din vale din care iesea un miros neplacut de balegar si pamant umed. Dar Harry nu i-a dat ocazia sa se indeparteze prea mult ca i-a strigat cu ochii atintit in ceafa lui:

- Buna, Draco, bun prieten!

Blondul, momentan un agent de bursa la Banca Vrajitorilor, s-a intors pe calcaie si s-a uitat cu surprindere la actualul ministru nevenindu-i sa creada ca acesta era acolo. Ochii-i albastrii ca marea s-au marit de groaza si surprindere, exact ca un copil mic care a fost prins ca a spart vaza bunicii.

- Nu am mai discutat de ceva vreme, a continuat brunetul punandu-si mai bine ochelarii pe nas dar cu ochii de smarald tintuiti pe fostul lui coleg de scoala. Ce loc frumos, nu? Ai venit cu familia pentru relaxare?

Draco a dat afirmativ din cap si a asteptat cu ochii in continuare holbati la Harry, desi ii mai indrepta obsesiv spre padurea de langa sat.

- Si, cum ai ales un loc asa de indeparta de casa? De Anglia?

- Nu e treaba ta, Potter! s-a rstit blondul scos parca din transa de la inceput.

- Ba da, Reacredinta. Chiar este cand este vorba de Cap-de-Mort,

Draco, la auzul numelui celui mai mare vrajitor intunecat din lumea vrajitoreasca, s-a albit ingrozitor de tare si iarasi a inceput sa se holbeze la Harry ca la un vrajitor cu 5 capete.

- Stii, Draco, inainte ca Dumbledore sa fie ucis, mi-a impartasit cateva din amintirile lui despre elevul sau de la viperini. Dupa ce a terminat Hogwarts-ul si nu a fost lasat sa predea Apararea Contra Magiei, s-a dus chiar in aceste locuri mioritice din Albania. Ce coincidenta, nu? a zis apropiindu-se tot mai mult de agentul de burse. Unde este, Draco?

Intrebarea a adresat-o scotandu-si bagheta si indreptand-o ostentativ spre blond. Draco a fost pe faza si, intr-o secunda, si bagheta-i era tintita spre vechiul coleg de scoala. Privirile li s-au intalnit, trimitandu-si unii altora mesaje subliminale. Deja parea ca va urma un duel ce va lasa in ambele parti rani adanci.

- Unchiule Draco? a intrebat o voce plangacioasa de copil.

Ambele capete s-au intors simultan spre locul de unde a venit glasul si si-au retras baghetele undeva ascuns de ochii altora. Acolo statea un baiat cam de 11 ani cu tenul palid si parul negru ca smoala. Purta haine incuiate, desi se vedea ca era vrajitor dupa bagheta din lemn de trandafir care se ivea de la buzunarul de la blugi. 

- Da, Tom? Bine ca ai venit. Voiam sa vin sa te iau, strengarule! Pe unde ai umblat?

- Oh, prin sat si m-am plictisit de moarte. Oh, buna ziua, domnule ministru, ce placere sa va vad.

Baiatul i s-a parut un vrajitor oarecare, in afara energiei stranii care iesea in valuri din trupul sfrijit al copilului. Un fior i-a strabatut tot corpul ca un fulger.

Harry a dat din cap drept salut si s-a hotarat sa plece, nestind ce sa mai faca sau cum sa continue aceea conversatie. Deja isi preagtise baheta si a inceput sa se gandeasca la Aparitia in calda si primitoarea lui casa, cand a auzit vocea destul de cunoscuta de la nenumaratelor Urlatoare ce le-a primit pe parcursul anilor din cauza lui James, si anume vocea domnului profesor Moon. Insa era deja prea tarziu pentru a vedea care e situatia, deoarece a simtit deja acel vartej nebun si asurzitor.

Dar un lucru era clar pentru el: lucrurile erau si mai complicate decat a crezut la inceput.

Va rog sa lasati un comentariu daca vreti sa va anunt la urmatorul capitol.