Domnișoara Problemă-Anderson

1

-Alexandrina Marie Anderson !

Îmi întorc capul liniștită spre persoana care mi-a rostit întregul nume . Sigur este mama . Și este furioasă , din nou .
Doamna Charlotte a venit ca de obicei să mă pârască , nu o suport deloc pe femeia asta .
Are o întreagă grădină plină cu florii , sunt atât de frumoase , băbăciunea știe cum să le îngrijească , și face gură pentru că i-am luat jumătate din ele .
Femeie , sunt doar niște flori , la naiba . Eu , fată bună , i-am cerut frumos , a început să țipe că săptămâna trecută i-am înecat pisica și gardul ei din fața bucătăriei este praf datorită abilităților mele senzaționale de şoferiță . Încolo să spună mulțumesc că i l-am dărâmat , oricum era urât și îmi stătea în cale când vroiam să îi fur plăcintele pe care și le lasă mereu pe pervaz la răcit în fiecare weekend .
Dar nu , zbârcita de ea știe numai să țipe , să mă alerge cu mătura , să mă pârască la mama , sau să sune la poliție .

Nu l-am mai văzut pe ofițerul Green de câteva zile . Oare ce îi mai face nevasta ? O fi născut ?
El se întreabă ce fac eu ? Păcat că doamna Evans nu a mai sunat la poliție , din cauza ei îmi pierd un prieten . Babă ciudată și nebună .

Acum , mama stă furioasă în fața mea și cred că mai are puțin și scoate fum pe urechii , este roșie la față , respiră greu și cred că se luptă cu instinctul de a mă strânge de gât .
Ce are toată lumea cu mine ?
Sunt tânără oamenii buni , doar nu pot sta mereu închisă în casă cu nasul în cărți . Mai enervez un vecin , mai dau foc la o peluză , mai dobor un copac , mă bat cu băieți din cartier . Sunt multe lucruri interesante de făcut pe care încă nu le-am încercat .

- Tu ! De câte ori ți-am repetat să stai liniștită , să termini cu prostiile ? Alexandrina , ești spaima cartierului . Până și animalele te ocolesc , te cunoaște întreaga poliție a Brooklyn-ului . Vrei să ajungi într-o cămașă de forță , închisă într-o închisoare ?

Îmi dau ochii peste cap plictisită .
Mereu aceeași predică .
Vecini își merită lucrurile pe care le pățesc , animalele sunt rele , fug de mine .
Doamne , se poartă de parcă aș fi un criminal în serie . Doar îmi iubesc viața , nu sunt nebună așa cum mă consideră întreg cartierul .
Dacă ei ar fi mai puțin aroganți și nu ar mai țipa din orice fleac , de exemplu , cu ce îi deranjează pe ei pista de întreceri cu bicicleta de pe mijlocul străzi ? Nu pot să ne ocolească ?
Sau praştia cu vopsea . Geamurile nu se sparg de la un simplu balon cu vopsea , doar se murdăresc .
Dacă aduci un cal în cartier care mănâncă florile din grădini , din nou țipă . Este și el un suflet , îi este foame , trebuia să îl las flămând în mijlocul pajişti ?
Șerpi nu îi suportă . Șoarecii la fel . Dacă le dai foc la peluză pentru ai ajuta , mașina de tuns este mare și lor , fiind bătrâni , le este greu să se plimbe cu ea în toate părțile , din nou nu le convine .
Ce să te mai faci cu oamenii ăștia ? Vrei să îi ajuți , cheamă poliția care te leagă și stai o noapte la închisoare ca să te gândești bine la ce ai făcut .
Le-am făcut un bine , iar ei așa mă răsplătesc ?

-Tu măcar mă asculți ?

Clipesc puternic și tresar . Când naiba sa așezat mama lângă mine ?
Mă jur , uneori cred că este un ninja dar se ascunde sub masca unei asistente de spital .

-Dar mami , eu am vrut să îi ajut !

Spun afișând ochișorii de cățeluș .

-Nu nu domnișoară . Numai fă fața aia la mine , nu îți merge .
Doamna Charlotte  a venit la mine toată albă la față și tremurând . A crezut că au intrat hoți peste ea .

Mă strâmb mirată și îmi pun mâna la bărbie .

-Hmm .. Mamă , eu cred că baba asta nebună ar merita violul unui hoț . Poate așa s-ar mai trezi și ea la realitate .

-Alexandrina ! Doar taci ! Avem aceeași discuție zilnic ! Numai știu ce să mă fac cu tine .
Vrei din nou la școala de corecție ?

-Să ști că da . Au acolo niște piste pentru motociclete , nici nu îți dai seama . Te lasă să bați un sac de box până numai poți , noaptea îți dau mentosane și dormi atât de liniștit .

-Nu are rost discuția asta !

Spune mama în timp ce se ridică de pe balansoar .

-Dacă te mai prind prin preajma doamnei Charlotte ,  te închid în camera ta , legată de pat , o săptămână .

-Sigur mami . Oricum , ea nu mai  are nimic din ce m-ar putea interesa pe mine. 
Crezi că pot vinde pitici de grădină pe care i-am furat de la ea ?

Mama își face cruce și pleacă bombănind ceva care seamănă a rugăciune în casă .

Dar nu mi-a răspuns la întrebare .. Poate Christian Jones mă poate ajuta . Chiar așa , cretini ăia doi sau întors oare de la școală ?
Ce îmi plăcea să merg la școală .. păcat că m-au suspendat o lună pentru că am lăsat-o cheală pe profesoara de chimie . Nu este vina mea că a băut substanța pe care am preparat-o în sticla ei de apă , putea să se uite mai bine . De când apa este mov ?

Mă ridic greoi de pe balansuar și o briză de aer mă izbește făcându-mi întreg corpul să tremure ușor . Ador primăvara . Este atât de plăcut .
Natura învie , viețuitoarele încep din nou să iasă din vizuinele lor , totul este luminos , cald și fermecător .
Îmi îngrop adânc picioarele goale în iarba moale și observ că din nou am uitat să îmi iau pantalonii .

Drace , dacă nu ar fi moda aceasta ciudată cu haine în toate culorile , de toate mărimile și nu știu de la ce firme , toți am fi mai liberi .
Până la urmă , Adam și Eva când au fost creați erau dezbrăcați , noi de ce trebuie să îmbrăcăm toate aceste hidoşeni care îți dau mâncărimi ?
Nu înțeleg deloc rasa umană .

Îmi masez ușor încheieturile , pitici ăia chiar sunt grei , nu glumă . Ajung pe terasa mirobolantei mele căsuțe , și scanez toate scaunele în căutarea pantalonilor mei . Sigur i-am pierdut pe aici când fugeam de Oscar , câinele idiot al cerşetoarei din colțul străzi . Mă incomodau , așa că i-am dat jos .

-Mami , nu mi-ai văzut pantalonii ?