Decalcomanie → kwon hyuk

Epilog

SOLAR

Mi-am dus mâna la frunte, luând o gură zdravănă de apă. Aseară băusem așa se mult încât aproape mă îmbătasem. Era un nou record pentru mine, sincer. Aveam o migrenă și starea mea este spirit era la pământ.

- Patetic, s-a auzit vocea lui Crush.

Mi-am deschis ochii, de-abia privindu-l. Deja mă obișnuisem și eram în stare să-i ignor comentariile urâcioase. Eram conștientă că îi spunea lui Dean că stau aici și sunt sigură că Crush și-a dat seama de mult că-l folosesc pe Zico pentru banii săi, dar nu i-a spus încă nimic.

Chiar par o femeie patetică, dar trebuie să trăiesc. Acum că nu mai am banii lui Dean, îmi e greu să mă pun pe propriile picioare.

- O să scapi de mine în curând, stai liniștit, am răspuns, mai luând încă o înghițitură de apă. Crush și-a dat ochii peste cap, murmurând ceva cum că l-aș trăda și pe Zico, dar nu-l bag în seamă. Sigur că o să-l trădez și pe Zico. De fapt nu, o să mă folosesc de el și când n-o să mai am nevoie, o să-l arunc ca o cârpă folosită.

Telefonul a început să vibreze, anunțându-mă că am primit un mesaj. Știam deja cine mi l-a trimis și știam că o să fie un mesaj în care o să mă facă să mă simt foarte prost. În ultimul timp, Dean îmi trimitea mesaje de acest gen și îmi amintesc că așa obișnuiam să-i fac și eu. Îl făceam să se simtă mizerabil, așa cum o face el acum.

Am deschis mesajul, începând să-l citesc. Îmi simțeam inima fiind săgetată de o sută de săgeți, dar știu că pot trece peste.

„Îți mulțumesc pentru alegerea făcută. Mi-ai deschis ochii, m-ai făcut să-mi dau seama că nu meriți deloc iubire. Acesta o să fie ultimul mesaj pe care o să ți-l trimit."

Mi-am spus telefonul pe blatul mesei, trăgând aer în piept. Merit să fiu iubită, dar de persoana care îmi e predestinată.

Mereu ajung să dezamăgesc cu scrisul meu, scuze.