Astepta in liniste pe coridorul tacut al casei gigantice...mainile ii tremurau si lacrimile formasera santuri pe fata lui palida si acum patata de rusinea pe care o purta.
Nu putea intelege ce a facut ca sa merite asta.Parul blond si aranjat pe o parte ii oferea frumusetea salbatica de neiertat,iar ochii mari si caprui erau ascunsi in spatele unei perdele de lacrimi amare.
Se gandea la amalgamul de sentimente pe care nu si le putea insusi...era prea derutat.
Asa se contureaza Jonnathan.Un tanar cu un vis necunoscut de nimeni.Desi zambetul sau fermecator inducea in eroare pe oricine il privea,lacrimile nu mai puteau face acelasi lucru.
"Iubind,ranind am ajuns sa imi distrug orice farâma de fericire.Desi,am atins invincibilul varf al extazului,ceva m-a impiedicat...am pierdut conexiunea cu binele,am uitat de mine si de seva sufletului meu.Cum ma pot intoarce la ce a fost odata?"-O intrebare cu un infinit de raspunsuri,dar totusi nestiute.Ce putea face Jonnathan?
