Shadow City este un oraș aparent liniștit, unde toți se cunosc între ei. Contrar numelui, care îți inspiră doar teamă, aici nu se petrece nimic bizar, exceptând unele certuri care apar de la diferențe.
În rest, totul normal
Sau așa credeau elevii de...
Bunã, eu sunt Sabrina Wild, am 16 ani și aceasta este povestea mea, hai să vedem cum începe o dimineață pentru mine, în mod normal:
-Mamăăă! Andrei nu vrea să-mi dea cerealele, spune-i să-mi dea cerealele! Bat cu piciorul pe podeaua rece a bucătăriei
-Nu-ți dau cerealele până nu-mi dai skate-board-ul înapoi!
-Ok, păstrează-ți cerealele, eu merg cu skate-board-ul pe pistă.
Scot limba la el și acesta îmi aruncă în cap cu cutia de cereale, urmând apoi să plece nervos
Vă întrebați cine e Andrei? Andrei este fratele meu mai mare, are 18 ani, este un fel de "regele liceenilor", dar el e diferit, toată lumea îl respectă, toată lumea se înțelege bine cu el, are rezultate bune la școală, dar lui nu i se urcă asta la cap, este același Andrei drăguț, amuzant, câteodată nesimțit, chiar și politicos sau copilăros, cum a fost mereu.
Tipul de băiat "perfect", toate majoretele sunt înnebunite după el, profesorii îl adoră, elevii la fel... Hmm, acum poate vă gândiți că voi spunde ceva de genul "dar nu este așa ușor să ai un frate ca el" Nu, nu este ușor, dar niciodată n-o să mă plâng, am o mamă și un frate și prieteni care mă iubesc, am o situație financiară foarte bună...iar de tata nu mai știu nimic de când mama s-a despărțit de el. Acum, să revenim la prima zi deșcoală:
-Sabrina, m-a sunat Cristian, te duce el cu mașina până la școală, eu trebuie să ajung la ore, știi că asta e ziua în care stau mai mult la școală. -Acum? Andrei, nici nu am luat micul-dejun! -Da, da...lasă că ai tu timp să mănânci, Andreea se îmbracă greu. Spune el chicotind și îainte să plece, rostește grăbit un "Să ai grijă de tine!" și închide ușa în urma sa. Logic că a aflat că Andreei îi place de el, doar a ascultat când am vorbit la telefon.
Andreea este prietena mea de o goază de timp, iar Cristian este cel mai bun prieten al fratelui meu, totodată și persoana de care este înnebunită Andreea, sincer, cred că acest lucru mai este necunoscut decât de Cristian care nu-și dă niciodată seama de ce simte ea...
-Andreea, Cristian mă duce la școală. -Vin în 5 minute la tine!
Știam că așa o să reacționeze, de aceea am mâncat înainte de a-i da ei telefon.
-Sabrina, mai ai mult? -Nu, de data asta am terminat înainte să ajumgi tu, deschid ușa camerei mele și îi arât cum m-am îmbrăcat:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Wow...ce soră frumoasă are idiotul de Andrei...dar, așa te îmbraci tu în prima zi de școală? -Aww, uite că mai faci și complimente din când în cănd! Și, doar mă cunoști, îmi place să fiu puțin mai diferită! -Asta așa e. Mergem? -Dar...putem să o așteptăm și pe Andreea, pote să meargă și ea cu noi, nu? -Sigur.
Deodată au vocea mult cunoscută a prietenei mele, îmi îndrept privirea înspre ea și nu pot decât să râd, Cristian abținându-se cu greu, Andreea fugea de Mia.
-Sabrina, ține-ți și tu câinele legat! -Dar nu e câine, e o pisică.
Andreea se oprește din alergat, își recuperează respirația și spune pe un ton obosit:
-Păi...e o pisică foarte mare! Stai,de când ai tu pisică? -Din vară, mama ne-a luat-o mie și lui Andrei. -Și unde e Andrei? -A trebuit să plece la școală, ceea ce ar trebui să facem și noi acum! -Ok, hai să mergem!
