Cursă cu diavolul

Capitolul 3

             "  What if the Devil doesn't know he's the Devil "

Chiar adormisem, adică leșinasem ,pentru ca ce-am văzut apoi a fost o camera alba cu masinarii ce scoteau sunete sâcâitoare ,iar eu aveam înfipt în vena un ac legat de o perfuzie. Apoi l-am văzut pe el , adormit pe un scaun în stânga mea ,cu parul răvășit și corpul înghesuit în spațiul acela mic . Mă adusese aici și rămăsese cu mine ,iar asta  nu făcea decât sa mă bucure ,nu ca eram în spital ,dar mai bine eram în spital cu el lângă mine decât sa fiu singura din nou .
Îl văd cum se foieşte in scaun și e pe cale sa se trezească ,iar eu nu reușesc decât sa îl tachinez în loc sa îi multumesc.
-Ai de gând sa hibernezi la fel de mult ca Frumoasa adormita sau mă ajuți sa plec de aici ?
Se uita urat  ,amețit de la somn și se ridica venind spre mine  .
-Arțăgoasa și pe patul de moarte .Ai fost in coma trei luni .rostești cu un zâmbet larg pe fata
-Atunci nu mi se mai pare ciudat faptul ca mie foame de mor . Îmi promisesei o cina, înger căzut din cer.
Spun serioasa ,dar el izbucneste in ras .
-Când spun ca îmi e foame nu e de ras ,mă imbufnez  și încerc sa cobor din pat ,mai ales cand nu am mâncat de trei luni. Strig și sar pe podea apoi înjur de toți sfinții când simt durerea înțepătoare din piciorul drept .
Lucifer mă prinde imediat ca sa nu pup podeaua, sa îi arat adevărata mea iubire pentru ea, și atunci observ bandajul alb ce acoperă întreg piciorul de la jumătatea coapsei pana la glezna.
-Hai sa te așezăm înapoi .spune și mă ridica  pe marginea patului rămânând în fata mea
Era atât de aproape încât îi simțeam bătăile inimii ,sau erau bătăile inimii mele pentru ca simțeam obrajii îmbujorați și pulsul pana în gat. Nu scăpasem de starea de inainte sa leșin  chiar dacă acum era acoperit cu un tricou lălâi ,probabil primit din spital .
-Chiar am dormit trei luni ? Întreb ca un copil de cinci ani privindu-i pieptul cum se ridica  în ritmul  respiratiei lui .
-Nu ,șoptește apoi își arunca o privire peste ceasul pe care îl poarta la mana dreapta , doar trei ore . E miezul nopții.raspunde și îmi ridica bărbia forțându-ma sa îl privesc ,apoi îmi fereșe o șuviță de par ce îmi acoperă privirea
- Am ratat cina .
-Poți sa primești desertul .spune  și scoate dintr-o punga de hârtie  doua cutii de înghețată cu aroma de vanilie și migdale.

********
Chiar dacă era complet topita ,am iubit înghețată aceea , aroma de vanilie si migdale a devenit preferata mea   ,timpul petrecut alături de el a devenit preferatul meu ,conversația de atunci de la miezul nopții în întunericul camerei de spital ,toate astea am început sa le iubesc . Incepusem sa mă atasez de el ,sa vreau sa îl văd în fiecare zi ,iar asta însemna mult pentru mine fiindca era singurul care ajunsese pana aici ,restul plecaseră , doar niste oameni pasageri în viața mea.
****
-Vreau sa plec de aici . Vreau sa văd stelele. șoptesc  în liniștea și întunericul din camera de spital .

Era așezat lângă mine ,în patul pentru o singura persoana ,atât de aproape încât îi simțeam mișcările pieptului și bătăile inimii. Nu a vrut nicio secunda sa plece . A stat acolo cu mine ,linistit ,povestindu-mi fel și fel de lucruri și ascultându-mi dorințele copilărești.
-Chiar vrei asta ?
-Da ! M-am plictisit aici!rostesc cu o voce de copilaș supărat
-Atunci ,sa mergem!
Imediat se ridica și ajunge de cealaltă parte a patului așteptând cu mana spre mine .
-Am crezut ca nu am voie sa plec sin spital pana mâine.
-Nu pleci nicăieri . Mergem sa vedem stelele .
Și atunci ,avandu-l lângă mine ,așteptându-mă, am încetat sa mă îndoiesc și l-am lăsat sa mă duca unde voia el .
Am ieșit pe coridorul slab luminat în câteva colturi și, sprijinită de el ,am țopăit de-a lungul lui pana la ieșirea de urgenta ,apoi am urcat câteva trepte și am ajuns pe acoperișul spitalului . Nu avusesem nicio idee ca salonul meu era la ultimul etaj al clădirii .
-Et voìla! Cerul înstelat !
Miliarde de puncte strălucitoare se observau deasupra noastră ,iar aerul de seara aducea cu el mireasma unei  nopți de vara după o zi arida . Era atât de plăcut , atât de bine și de liniștitor încât părea ca ăsta era lucrul de care aveam ceam mai mare nevoie .
-E uimitor ! șoptesc și fac câțiva pași spre marginea clădirii
Părea ca acolo se întâlneau stelele. Luminile clădirilor se îmbinau cu strălucirea stelelor de pe cer .
- Știi care este una din marile mele dorințe ?întreabă apropiindu-se de mine
-Sa sari cu parasuta ?
- Și asta ,dar nu acum .răspunde cu zâmbetul pe buze
-Atunci ce este ,misteriosule ?
- Sa dansez sub stele.sopteste prinzându-mi mâinile în ale lui
- Vrei sa indeplinesti dorinta unui umil muritor si sa dansezi cu mine ?
  Stătea  așteptând răspunsul meu ,iar eu rămăsesem fără cuvinte . Nu reușeam sa scot niciun  cuvant ,doar ii priveam ochii strălucitori. Însă asta  nu l-a împiedicat ,îmi eliberează una dintre mâini și apoi scoate telefonul din buzunarul pantalonilor   pentru ca mai apoi sa pornească una dintre melodiile lui.
****
Mă simțeam ca unul dintre adolescenții din filme . Eram fericita sa fiu acolo cu el , stand îmbrățișați ,balansandu-ne în felul nostru pe o melodie care nici măcar nu era pentru dans lent .
-Simțeai ca începi sa ai sentimente pentru el?rostește barbatul din cealaltă parte a camerei  având expresia unei fete atunci când ,la finalul dramei ,protagoniștii trăiesc fericiti pana la adânci bătrâneți
Însă nu aici era finalul . Nu era deloc un film asa cum își imagina el ,era o poveste reala . Niciodată nu se sfârșește bine în viața.
- Mereu am avut sentimente pentru el,rostesc învinsă , numai ca nu am știut ce sa fac cu ele.
       "Ai fi putut doar sa ma iubesti ,Aimee."