Prolog

72 7 6
                                    

"Oare putem construi povesti bazate pe ceea ce simtim? " mereu m am intrebat asta. De ce trebuie sa iubesti pe cineva atat de mult, iar apoi inima sa ti fie franta ?Sau de ce in loc de'' the best friend forever'' avem ''the best fake friend forever''? Cum de ti se pot   intampla unele lucruri atat de profunde uneori, iar apoi viata iti tranteste cele mai cringe "palme " pe care ti le poate da?
Cand eram mica visam sa am un prieten la varsta asta, sau macar ca cineva sa ma placa sau visam ca voi fi in alta tara din cauza''inteligentei mele". M am inselat, n a fost deloc asa in nici o privinta , chiar pe invers.
Sunt un om. Sunt normala, la fel de proasta ca toti cei normali , la fel de superficiala, la fel de nebuna . Eu sunt doar un om prost care are uneori noroc. ATAT. Imi doresc sa nu fi fost asa. Imi doresc sa fi fost un geniu al matematicii, al stintelor, sa cant la chiatara, sa am un prieten care sa ma inteleaga, sa am o familie care sa ma inteleaga....sunt prea multe. Daca mi as scrie visurile aici probabil nu as mai apuca sa mai citesc nici o carte.
...Viata este atat de scurta incat nu ar trebui sa stai ore in sir sa te gandesti la ea...
    Suntem captivi in viata, dar asta se poate schimba, putem sa captivam viata in noi , sau poate ca nu?!!

Stele printre gânduri...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum