Cadeam, si nu aveam cum sa opresc asta. Nu ma puteam misca,si eram prinsa in lumea mea. Lumea mea anormala. Cladirile se distorsonau,si cadeau fasii. Natura trecea de la o stare la alta,parca facandu-mi in ciuda. Cazand,mi-am dat seama,ca va urma lumina,dupa lumina. Am zambit,sperand ca nu va fi cum a fost.Am deschis bratele mele,si am tipat de bucurie. Poate era realitate,poate era vis sau cosmar,dar era perfect asa.
Simteam cum o mana calda,imi ia tot: lumea,cladirile,luminile si natura personalizata. Uram momentele in care ma trezeam din vise.
Am intredeschis ochii. Vedeam totul in ceata.
-Meredith?,aud o voce emotionata.
Cred ca tot intr-un fel de vis ma aflam. Nu stiam inca sigur.
-Ma duc sa anunt doctorul!,aud aceeasi voce.
Am inchis ochii,sperand ca nu m-am trezit. Dar,dupa miros,parea ca ma trezisem deja.
Dupa putin timp,in usa, aparu un om inalt si gras. Acesta vorbi cu baiatul de langa mine, si ma examina. Acesta pleca repede,pentru ca avea o urgenta.
Daca tot m-am trezit,ar trebui sa deschid ochii astia afurisiti,si sa vad unde sunt.
Deschid ochii,si o multime de lucruri imi atrag atentia. Patul pe care stau,peretii,mirosul,lumina,si lucrurile din camera in care ma aflam. Baiatul de langa mine imi lua mana si mi-o saruta gingas.Mi-am retras-o exact atunci cand buzele lui fine imi atingeau pielea mea fina.
-Sunt eu, Will!,imi spune baiatul cu vocea aceea fermecatoare.
Will...Will...Will!
Numele acesta mai avea putin si imi incolacea intestinele din mine. Il cunosteam.
El a fost angajatorul,cel care m-a primit,m-a protejat. Pe loc, mi-am adus aminte de primul sarut din parcul unui oras de care nu-mi mai aminteam clar. Casa aceea,unde am avut momente de vis. El e! Will al meu!
Aproape ca lacrimile imi napadesc obrajii rosii ca un trandafir cules din gradina.
-Meredith...,aud vocea lui.
-Will...ma bucur sa te vad!,spun eu zambindu-i.
Acesta imi saruta mana gingas si imi zambeste.
-Will...
Dupa o pauza mai lunga,l-am intrebat:
-Cum am ajuns aici? Ce s-a intamplat?
Aveam o multime de intrebari,si mii si milioane de franturi de amintiri pe care nu le puteam lega. Era ceva ce nu intelegeam. Parca citindu-mi gandurile,Will imi raspunse:
-E o poveste lunga,Meredith!
-Sunt sigura ca o pot asculta!,spun eu reamintindu-mi o replica din trecutul meu. Ma simteam batrana,de parca as fi avut o mie de ani.
Acesta imi zambi.
-Ai devenit agent la o agentie top secreta...KGB! Iti amintesti?
-Um...da!
Imi aminteam toate antrenamentele,prietenii,instructorii,absolut tot. Pana si cel mai mic detaliu,cum ar fi ca intr-un colt al salii de antrenament,exista o panza de paianjen pe care doar eu o observasem.
-Ne-am stabilit in Volgograd,acolo unde am avut primul sarut. Intr-o dimineata,nu mai erai in pat. Am gasit o scrisoare in care spuneai ca-ti pare rau ca ai plecat si ca ma iubesti!,spuse Will melancolic.
Imi aminteam cuvant cu cuvant scrisoarea.
-Ai plecat in Vladimir,unde Vasicovici "te astepta". Ai fost rapita,si dusa intr-o cladire. Iti amintesti?
-Um...Nu...,raspunsd eu incercand sa leg ceva in mintea mea.
Aveam franturi. Era ca un puzzle pentru mine.
-Imi pare rau!,spun eu trista.
-Nu trebuie sa-ti para! Te-am gasit dupa doua zile. Aratai groaznic! Te-ai batut,ai impuscat o multime de oameni,si...m-ai salvat. Daca nu m-ai fi salvat,probabil nu as mai fi fost aici,spunandu-ti toate lucrurile despre de care nu-ti amintesti!
Nu-mi venea sa cred ce tot spune! Cica m-am luptat,am fost chinuita. Ceva ce nu-mi puteam imagina! Oare eram Wonder Woman?
-Ai fost amenintata cu moartea,deasupra unei cladiri. Daca nu ar fi venit trupele...
-De ce nu-mi amintesc!?,tip eu iritata,intrerupandu-l pe Will.
-Doctorul...,spuse Will ezitand,a spus ca exista posibilitatea sa nu-ti mai amintesti anumite evenimente,mai ales cele care te-au traumatizat!
-Nu sunt traumatizata!,ma rastesc eu. De ce?
-Nu stiu...doar printr-un miracol a-i putea sa-ti amintesti! Nu sunt multe sanse,dar...e bine sa nu ne pierdem increderea!
Am inchis ochii si am inceput sa plang involuntar. Plangeam in hohote.
-Unde ma aflu?!,spun eu printre suspine.
-Intr-un spital.
-De cand timp!?,spun eu stergandu-mi lacrimile.
-Doua luni!
-Glumesti!,spun eu razand.
-Nu glumesc! Era toamna cand s-a intamplat incidentul. Acum este iarna!
-Ce?!
-Nu-i o gluma!,imi spune privindu-mi parca hiptonizat mana.
Mi-am indreptat privirea catre geamul care indredeschis. Pe el, intrau mici fulgi de zapada,semn ca viscolea.
-Ce s-a intamplat cu Vasicovici?,intreb indreptandu-mi privirea catre chipesul barbat din fata mea.
-A fost prins trecand granita catre Ucraina. A fost arestat si executat.
Ii arunc o privire piezisa lui Will.
-La ordinul Guvernului a fost impuscat in cap!,ma lamureste acesta.
-Las-o balta! Saruta-ma!
-Ce??,ma intreba Will,speriat ca l-am trezit din reveria lui.
-Ai auzit bine...saruta-ma!
Acesta se ridica si se apropie de mine. Fetele noastre erau la mai putin de cinci centimetri. Ii puteam simti parfumul barbatesc,care mirosea extraordinar. Buzele lui catifelate imi atinsera buzele. Am simtit ca acel sarut imi ia toata durerea trupeasca si sufleteasca cu mana.Acesta se indeparta rosu ca o flacara la fata.
-Te-ai rusinat,draga!,ii spun eu razand.
-Tu vorbesti?! Arati ca un trandafir abia cules din gradina!,imi spune Will zambindu-mi.
Avea dreptate.Simteam cum sangele imi coboara din obraji,semn ca a stationat acolo.
-Te iubesc,Will!
-Eu si mai mult!
Acesta imi saruta mana. M-am ridicat in sezut si l-am sarutat. Era sarutul nostru etern!
Al doilea capitol!! Pupici!!
CITEȘTI
Not Today
Action~Aerul imi iesea sacadat printre dinti. Eram blocata. Nu stiam unde sa ma duc,ce sa fac...dar stiam un singur lucru...trebuia sa fug! Era pe urmele mele,dar nu-l vedeam. Puteam simti asta in aer. Fata imi ardea si eram ingrozita de ce s-a intamplat...
