Fiul Diavolului

Capitolul 3- Familie şi Iubire

Eram tăcut şi uimit de ce spusese Angela în mesaj... "Uite Lucifer...părinții mei sunt împotriva ta nu putem avea o relație, tata îmi interzice sa mai vorbesc cu tine...te iubesc şi am să te iubesc mereu...mereu vei fi prima şi singura iubire adevărată pentru mine, să ai mare grijă de tine...Lucifer"
El...el mă văzuse după câteva secunde de liniste mă întreabă dacă sunt bine iar eu îi răspund:
- Învață-mă totul tată, este timpul sa fiu un adevărat Diavol printre oamenii. Am spus asta cu lacrimi în ochii mei ce avuseră să devina rosii ca sângele.
- În regulă, de mâine vom începe acum dute acasă şi odihneştete, apropo nu uita acum nu-ți poți stăpâni puterile iar la primul sentiment ce te va da peste cap te vei tranaforma imediat ai mare grijă fiule...

-Ha... mai bine oamenii ăştiă sa aibe grijă.

Ne-am luat rămas bun, am ajuns acasa dar era linişte...o linişte ca de mort totul era întunecat doar...doar aceea lumină la baie mai era aprinsă cu uşa puțin deschisă am crezut la început că iar a adormit idiotul de tata in baie dar acum...era total diferit, l-am găsit fără suflare, avea semne de parcă cineva sau mai degrabă cineva a făcut asta, în mine eram fericit că am scăpat odata de acest "om" dar o parte era dezamăgită ca nu m-am ocupat eu de asta, revin la realitate şi nu-mi venea să cred ce puteam gândi... după 20 de minute ajung ce-i de la criminalistică dat fiind că eram singuru martor am fost interogat, nu le puteam spune ce s-a întâmplat aşa că le-am spus despre ieşirea mea cu Angela iar în acel moment am simțit o arsură in piept...amitindu-mi de acel mesaj...după interogatoriu l-am auzit pe tata spunându-mi să vin la ora 14:00 în fața Muzeului Național Grigore Antipa dar era 13:55 şi cum pot parcurge o disțanță de 40 de km în 5 minure, dar până să-mi dau seama el mi-a şoptit din nou "Nu uita gândeştete doar că eşti un demon".
Am ieşit afară am închis ochii şi mi-am imaginat cum arată demonul din mine iar până să deschid ochii pluteam deasupra clădirilor, apoi am pocnit din degete iar în următoarea secundă am ajuns deasupra muzeului, eram asă de uimit şi excitat încât uitasem de tot dar tata apăruse fiind surprina cât de bine îmi pot canaliza puterile mele.
El a insistat să facem un tur al muzeului iar eu neavând ce să fac am acceptat, după 20 de minute îmi şopteşte ceva la ureche "Ne întâlnim la expozitia de fosile la etaj" iar până să îi spun ceva deja dispăruse, aşa că am întrebat ghidul unde este mai exact această expoziție, a fost foarte amabil explicăndu-mi pas cu pas cum să ajung iar când terminase i-am mulțumit pentru ajutor dar el dându-mi replica "Cu plăcere Lucifer", rămăsesem gură cască dar am plecat căutând scarile, dupa vreo 8 minute de mers prin muzeu am ajuns la expoziția de fosile. Tata mă aştepta la un schelet de T-rex spunându-mi: -Îl vezi? Păcat că a trebuit să moară aceasta şopârlă ar fi fost un câine amuzant pentru tine, ştiind cât de mult iubeşti dinozaurii.
-Da ştiu chiar ar fi fost foarte mişto, stai de unde ştiai pasiunea mea pentru dinozauri?
-De unde? Hahaha...uităte în telefon şi-ți vei da seama.
Am scos telefonul din buzunar iar până să-l deblochez m-am uitat în reflexia lui şi am văzut că aveam ochii roşii... ochii unu-i demon. El mi-a spus că totul este în ordine, că este abia începutul, iar eu am rămas cu un zâmbet larg pe față.

După 2 ani.

Au trecut deja 2 ani decând mi-am întâlnit adevăratul tată iar cu mama am deja o altă relație simt că acum ține la mine, poate vă întrebați ce am făcut în tot acest timp nu?
Păi am învățat să-mi canalizez noile puteri supraomeneşti şi să mă pot tranforma în adevăratul eu, un adevărat demon. Am intrat într-un liceu foarte bun pe ştiințe ale naturii, am adorat din totdeauna biologia, fizica şi chimia de aceea am preferat acest profil dar să revenim la noul eu, un eu mult mai matur, mult mai arătos şi mult mai frumos.
Eram într-o relație de 1 an şi ceva cu Andreea noua mea iubita, nu am putut s-o uit pe Angela niciodată dar acum am învățat sa trăiesc prezentul şi să uit trecutul, ne mai ciondănim noi dar mereu ajungem sa ne împăcam, niciodata nu i-am spus cine sunt cu adevărat sau că tatăl meu este Diavolul în persoană, o iubeam mult prea mult şi îmi era frică s-o pierd aşa că am preferat să țin totul secret până în aceea seara...
Mă întorceam cu Andreea acasă dupa o zi lunga de stat împreună, la un moment dat vine un tip la noi cu glugă pe cap bruscând-o pe ea şi scoțând un cuțit din buzunar.
Andreea era foarte speriată îi puteam vedea frica în ochii ei verzi, am încercat să-l intimidez pe tipul acela dar degeaba, mereu o protejam pe Andreea stând în fața ei ca şi un zid, până când o secundă de neatenție, am simțit dintr-o dată cum cuțitul îmi străpunse carnea iar sânge se prelingea pe el şi geaca mea de piele... în acel moment am avut sentimentul meu de slăbiciune iar el îmi şoptise "Ridicăte nu uita, eşti fiul Diavolului", tata avea dreptate este timpul să arăt cine sunt cu adevărat! Am țipat iar după aceea un nor negru s-a strâns in jurul meu şi al acelui om, i-am spus lu'  Andreea să se ascundă, după ce a făcut asta am putut deveni partea demonică din mine.
Eram mult mai înalt cu aripi lungi şi pene de înger negre, aveam ochii roşii plini de sete de sânge şi râzbunare, tipul rămăsese mut, se trântise in genunchii cerându-mi îndurare iar eu i-am spus:
-O creatură ca tine nu merită nici macăr un pahar cu apă! Uităte în ochii mei muritorule!
Dupa ce ochii lui şi ai mei au făcut contact a țipat din toți plămânii şi dupaia linişte...nu am putut să-l omor...doar că acum va lua tot restul vietii sale mizere pastile iar din spatele meu am auzit o voce feminină:
-Lucifer...iubitule...