-Dispari, Jane! Fix de tine mai aveam chef acum.
-Ha! Mă scuzi? Îmi zici tu mie că nu ai chef să mă vezi? Bine ți-o suge strâmba asta de îndrăznești să vorbești așa.
-Să mergem, mi-a zis Sam. Va face așa luni întregi dacă stăm aici.
Sam m-a apucat de braț și am trecut fix pe lângă acea Jane, care tot bolborosea ceva.
-De ce mă tot ții de braț? am întrebat.
-Să nu te pierd. Mi-a intrat în reflex.
-E ok atunci, dar să strângi mai ușor te tog!
-Ups, scuze! a zis el și a mai lărgit strânsoarea.
*****
Am ajuns în dreptul unei cafenele și am intrat. Arăta foarte rustic înăuntru, totul fiind făcut din lemn.
M-am așezat la o masă și am luat meniul. Nu am mai comandat în viața mea ceva de mâncare și cred că Sam începuse să observe asta.
-Ce zici de o cafea?
-Nu prea beau așa ceva.
-Suc?
-Un Sprite mi-ar face plăcere, mersi.
Sam a făcut cu ochiul și i-a făcut semn unei chelnerițe.
-B-bună seara. Cu ce vă pot servi? a zis aceasta către Sam.
Exact ce zisesem. Toate fetele de aici au întors capetele după el și nici măcar nu observă. A zâmbit prietenește și a zis:
-O bere blondă și un Sprite te rog.
-Desigur, i-a răspuns chelnerița cu vocea tremurândă.
Începusem să chicotesc, dar nu mă puteam abține și m-a observat.
-De de râzi? m-a întrebat.
-Deci chiar nu cred că nu ai observat încă. Toate fetele te sorb din priviri.
Sam a făcut un zâmbet de bleg nedumerit, așa că i-am zis:
-Uită-te rapid în stânga sau în dreapta. Să vezi câți ochi sunt fixați pe tine.
Sam a făcut întocmai și s-a înroșit.
-Am ceva pe față? a întrebat.
-Doar arăți bine. A venit comanda, mulțumim.
Am început să sorb din sucul meu și Sam a zis nedumerit și râzăreț:
-Tocmai ai zis că sunt drăguț, sau mi se pare mie?
Am ridicat ochii din masă și am observat că are o sprânceană ridicată.
-Dacă am zid asta nu înseamnă că te plac, Sherlock! Dar chiar ești, nu te-aș fi mințit.
-Aa, nu! Ai înțeles greșit. Faza e că, înafară de Evelin, nimeni nu mi-a mai făcut vreun compliment.
-Uh... Scuze atunci.
-E ok. Cred că vă veți înțelege.
-Serios? am întrebat.
-Aha. Cu siguranță. E o persoană foarte calmă și concentrată mereu. Citește o tonă și vorbește în proverbe. Problema e că niciodată nu a avut o prietenă apropiată și suferea mult pe tema asta. Mă avea pe mine, dar altfel e cu o fată.
-Păi și Sophie... Parcă o cunoscuse, nu?
-Ele nu se suportă.
Sam a ferit contactul vizual, continuând să-și bea berea.
-Cum așa? am întrebat. De ce?
-Era prea "plictisitoare și antisocială" pentru mofturile ei. Dar nu mă supăr, chiar mă bucur. Nu aș fi vrut să o schimbe.
-Și ce te face să cred că eu sunt o influență mai bună? Sunt o psi...
-Șhht. Nu mai spune asta. Tu nu ai asta defapt. Bine, ai, dar nu cum crezi tu. Evelinei îi plac persoanele care au trăit în mister. Mereu mă ruga să îi zic povești de când gașca abea se formase. Nici în acest moment nu le știe.
-Am terminat și eu de băut, am zis.
Sam a plătit și am ieșit. Iar m-a apucat de braț și am mers pe o stradă pustie, luminată de un singur felinar.
-Încotro? Parcă trebuia să stăm cu ceilalți.
-Gata cu joaca. O să trișăm puțin. M-am săturat să stai în neștirea asta, mergem acum la el!
********
~Din perspectiva altui personaj 1~
Sam e tare plictisit. O aduce acum, s-a săturat. Ce mare a crescut, nu pot să cred. Trece fix prin fața clădirii pe care stau. A crescut o domnișoară superbă și... Nu pot. Vreau să merg să o strâng în brațe, dar ceva mă ține. Viziunile mele sunt tot mai sumbre, vocile se agită și se ceartă constant, dar au suferit prea mult.
*********
-La fratele meu? am întrebat.
-Da, la el. Promite-mi un lucru. Nu ne urâ pentru asta. Și nu da vina pe cei de care te-ai atașat că nu ți-au zis. E foarte greu.
-Nu voi face asta. Faza e că voi nu m-ați întrebat un lucru.
-Și anume?
-Dacă vreau să îl cunosc.
M-am oprit și m-am uitat fix în ochii lui Sam.
-V-am zis că vreau să știu cine este, atât. Nu vreau să îl cunosc pe cel care m-a abandonat.
-Eu i-am zis să te lase acolo! a strigat Sam cu ochii înlăcrimați.
-Poftim? Ce... Ce ai făcut tu?
-Eram mici și fugeam. Tu erai un bebeluș și nu te puteam îngriji. Fratele tău s-a impus din prima clipă când a auzit varianta asta. Faza e că dacă te luam, muream toți trei. Lăsându-te acolo puteai să trăiești.
-Și de ce nu a venit vreunul după mine?
-Nu era sigur. L-am avut pe Mike. El a vegheat asupra ta. Știa ce urma să se întâmple.
-Nu pot să cred că mi-ați făcut asta! M-ați ținut ca pe un animăluț închisă, mă învârtiți în jurul unei minciuni zicând că urmează adevărul și îmi controlați fiecare mișcare! Vă urăsc pe toți, mă scârbiți!
Am simțit niște mâini pe umeri și am tresărit.
-Nu pe el trebuie să îl cerți, Amarie.
M-am întors rapid și am rămas mască. Băiatul arătat de Stea! Știam eu. Era așa de real... Era aici, fratele meu!
