In lupta cu mine.. (Finalizat)

La rascrucea dintre drumuri

Prima palma "Start", ura a inceput atacul urmata de tristetea care ataca nemiloasa. Un ras plin de multumire rasuna in lupta, fiecare lovitura satisfacand si mai mult ingerul a carui putere creste in fiecare minut. In sincron cu rasetele ingerului se aud si tipetele de groaza a sufletului aflat in pericol, usoare scancete de durere completeaza imnul in onoarea luptatorilor. " Ma doare"sufletul incerca sa se salveze, insa spre uimirea lui primeste un raspuns "Este o simpla palma, nu fi slab" ingerul pazitor motiveaza sufletul indurerat sa fie tare "Ajuta-ma" o ultima replica rasuna usor " Poti face asta" . O urma de curaj sa facut marcata si lupta s-a oprit, ecoul rasetelor lui Armen era inca prezent in ambianta campului de lupta. Vocea lui groasa mustra sufletul usor mahnit, " Ce ai facut, Suflet insolent?" Conducatorul care  fusese mustrat nu ii mai permite lui Armen sa il descurajeze "Taci, Armen! Nu mai esti tu la conducere!". 

**
- Copile, pleaca de acolo! Raina s-a urcat pe dulapul cu medicamente si a spart sticluta cu pastile. O palma grea lovi obrazul palid al micutei inrosindu-l, lacrimi au udat obrazul lovit cu putere de catre doica. Apoi un tipat din partea bonei inrautati-i situatia :
- Du-te in camera ta! Lacrimile nu se opreau din curs, iar suspinele rasunau in camera viu colorata. Dupa o ora plina de lacrimi ochii Rainei s-au inchis provocand somnul din care nu s-a trezit doua ore intregi fara oprire cu suspine si sughituri. Parul blond deschis acoperea o mare parte din fata, corpul micutei zacea pe podeaua rece cu capul asezat pe un ursulet de plus.

Prima lupta, nici un soldat pierdut, spre dezamagirea lui Armen si spre bucuria ingerulu pazitor. Micuta care nu stia de existenta lor si nici de luptele date in interiorul ei. Copilaria insemna dragostea de parinti, adolescenta prima dragoste urmata de primul sarut. 

Doica o lua pe micuta de pe podea si o urca in patul din coltul camerei intre pernele pufoase si plusurile de langa.

***

In timpul somnului soldati nu mai lupta insa in aceiasi lume, pe un alt camp de lupta ingeri fetei se luptau in speranta de a acapara lumea viselor. Armen facea visul ingrozitor, insa Sariel se straduie pentru a face acel vis mai putin ingrozitor. Armen ii aminteste momentele rele transformand cele mai rele frici in vise cat se poate de realistice, singurul lucruru pe care il poate face este sa transforme visele rele in unele mai putin realistice atunci cand si Armen se implica. 
- Sariel, Lasa-ma sa fac eu asta!
- Nu! a avut destule greutati astazi!
- A primit o palma, nu a fost la un pas de moarte!
- E doar un copil, nu este pregatita!
- E doar un cosmar!
- O va marca!
Discutia continua, iar visul isi facea de cap dandu-i Rainei senzati ciudate, senzatia ca va cadea de pe o prapastie era  des intalnita in visul straniu. In secret Armen manipula visul, insa nu il putea face prea bine fiind Sariel acolo si il tinea departe. Sariel nu voia sa lupte cu celalalt inger si doar sa incerce sa incurce planurile.