In lupta cu mine.. (Finalizat)

Gustul infrangerii

Raina creste si devine o domnisoara superba, sub conducerea lui Sariel totul e bine, insa in secundele de neatentie sau de momentele ei de slabiciune celalalt inger lua puterea. Luptele au fost multe, iar cel lovit intotdeauna sufletul de multe ori ispitit de Armen in timpul in care ingerul pazitor ii veghea visele. 
Lacrimile varsate erau ca si acidul dizovant pentru curajul cu care se hraneau soldatii, fiecare lacrima dand startul unei noi lupte lungi contra sufetului indurerat. Insa cea mai mare lupta a avut-o la prima despartire, simplele cuvinte facand taieturi adanci pe sufletul plin de cicatrici. Dragostea, unul dintre cei mai puternici luptatori, ii iubea pe toti insa nu putea uita ca intr-o lume imperfecta nu poti fi tu cel perfect, asa ca sa obijnuit cu lupta.  Pote ucide toti luptatori dintr-o miscare insa nu o face. La fiecare soldat ucis apare altul nou din cenusa, uul mai puternic si mai agil. Daca unul din sentimentele mari ca si dragostea, frica si vinovatie ucideau toti soldati din cenusa lor apareau cei care ii pot infrange si pe ele. 

**
- Raina! Unde te duci?
- Sa ma intalnesc cu Conan !
- Sa te intorci pana la 5!
- Da mama!

Raina este foarte fericita, ea si Conan fac 1 luna de cand sunt impreuna, ea il iubeste foarte mult si ii arata asta, insa orbita de iubirea ce i-o poarta nu observa raceala pe care o are atunci cand sunt impreuna. Raina a ajuns in parcul central, se uita dupa baiatul blond care o astepta. Chiar cand sa se apropie de banca unde statea Conan aa primit un mesaj "  Rainta ne despartim" Cuvintele o lovi puternic si dureros lacrimile dadeau sa iasa, iar ea se abtine enorm sa nu verse picaturile care ii vor inunda fata curand. A inchis telefonul, a lasat capul in jos si a continuat sa mearga fara sa scoata vreun cuvant. Sariel ingrijea ranile sufletului lasand-ul pe Armen sa se ocupe de lupta, chiar daca nu e cea mai buna alegere, ispitirile lui Armen puteau duce la ceva mult mai dureros. Ajunsa acasa, Raina a fugit in camera ei, in plapuna udand perna cu lacrimi greu de oprit. Totul o face sa se urasca si sa ii fie greu sa aiba incredere in ea. Inima ei sufera, vrea sa opreasca luptele odata pentru totdeauna. Curajul ei e mancat, nu are curaj sa se sinucida, insa asta nu o opri sa se taie pe mana. Lama se scufunda incet in pielea fina. Mana alba devenea plina de sangele  care acoperea acum o mare parte din mana ei. Dupa ce 5 taieturi consecutive isi facu aparitia un bandaj alb le acoperi fara regrete. Acest eveniment a anuntat o perioada lunga de bluze cu maneci lungi.

***
 Prima lama, lupta devenea mai linistita, a 2-a lama din lupta au iesit jumate dintre soldati. A 3-a lama sufletul este in siguranta, a 4-a lama, lupta s-a oprit. Ultima lama Armen nu mai poate lupta. Toate taieturile pareau a fi ceva bun pentru lumea interioara, insa pentru cea exterioara acea durere a fost doar un calmant dureros. Lacrimile s-au oprit insa mesajele nu, telefonul a fost nchis, un pui de  somn bine meritat si-a facut aparitia lasand ingeri sa-i ocupe visele. Armen nu putea dirija visele, insa Sariel o facu asa cum trebuie, un vis diferit de ziua asta, un vis frumos.
- Armen opreste-te, nu vei mai avea putere, esti ostenit!
- Draga mea Sariel, nu te baga in treburile mele!
- Opreste-te nu imi place sa te vad asa!
- Atunci....nu te uita! Dupa aceste cuvinte disparu din fata ei fara sa lase vreo urma. O lacrima inexplicabila isi facu aparitia pe obrazul palid al lui Sariel. " Ma doare..."