Asul Din Mânecă (Vol. 1) Finalizată

Cand aveam 10 ani...

(Sambata-"Ziua cea mare")

Ma trezesc la ora 10 si se pare ca suntem doar eu si Kevin acasa. Mi-am dat seama de acest lucru cand a coborat jos, iar pe canapea statea el. Manca un bol cu ceriale si mi-a facut si mie pofta.

-Si eu vreau! ii spun din capul scarilor.

-Neata si tie! raspunde si imi zambeste. Daca vrei, ai si tu o portie in bucatarie.

-Mersi!

Imi iau bolol cu cerialele pregatite Kevin si ma reintorc la el, asezandu-ma pe canapea.

-Ai emotii? ma intreaba acesta.

-Sincer, cele mai multe le am pentru Julia. Ii e cel mai gru dupa pierderea mamei sale. Zilele trecute a fost drogata si nu vreau ca asta sa o influenteze si astazi...

-Stai calma, e bine! Sam a avut grija de ea si i-a explicat cum trebuie sa procedeze. A inteles. In scurt timp va fi ceva obisnuit ca familia ei sa nu ii mai fie prin preajma.

-Da, dar pana atunci acest incident o va influenta. Pana marti oricum nu poate sa isi recupereze mama din spital. Julia fiind minora nu poate decide daca organele ei pot fi transplantate sau nu, asa ca medicii au decis pentru ea si vor face transplantele. Se pare ca a fost o "dorinta" a femeii apoi, dupa ce se strang banii, parintii se vor ocupa de funerarii.

-Cum crezi ca se va simti Julia daca o ducem acolo...

-Nu va fi prezenta. Nu o as sa mearga si sa isi vada mama in halul acela. Vom sta noi cu ea si o vom ajuta sa treaca peste...Vrei te rog sa nu mai discutam de Julia sau de ce se va intampla in seara asta? Sunt agitata oricum...

-Bine, scuze...! Vrei sa privim un film sau ceva? Sa nu ne plictisim si mai tare?

-Am o idee mai buna! Ce ar fi sa iesim si sa mergem cu masina in poiana de la marginea orasului? Nu am mai fost acolo de cand eram mici si vreau sa o revad. Propun eu entuziasmata.

-Bine, fie, dar sa te imbraci. Afara e soare si nu va ploua, insa e destul de racoare.

-Am inteles. In 45 de minute sunt gata.

Ajung in camera si imi caut ceva haine sport. Aleg sa imi iau treningul in care alerg in serile de vara. Nu e nici foarte gros si nici foarte subtire. E potrivit pentru vremea aceasta, cu toate ca e alcatuit din colanti si bustiera. Imi voi lua bluza de trening peste si o voi incheia daca e cazul.

Dupa ce m-am hotarat cu ce sa ma imbrac, merg la baie si imi fac toaleta.

-Maria, esti gata? il aud pe Kevin care mi se pare ca era jos.

-Acum ma incalt si cobor.

-Haide...

Intram in masina si pornim spre locul in care mergeam in fiecare saptamana cand aveam 10 ani. Parintii mei, ai lui Scot si ai Tinei ne duceau pe toti patru acolo, de obicei sambata. Ei se puneau pe paturi si ne priveau cum fugeam de colo-colo sau cum ne jucam de-a "Printii si printesele". Mereu ne distram impreuna. Nu aveam griji, nu ne stresam, nu plangeam...era perfect pe-atunci...acum, in momentul de fata, nu ma pot bucura decat de drumul cu masina si muzica care era difuzata la radioul ei.

Ajungem la marginea orasului, in poiana. Nimic nu se schimbase in toti acesti ani, doar noi.

-E la fel ca acum 7 ani, nimic nu s-a schimbat! exclam eu.

-Nici macar "baza"...

-Ai dreptate, haide sa mergem pana acolo.

Baza era un fel de cerc format din copaci. Acolo ne jucam "Razboiul" sau "printesele" erau inchise de "omul malefic" pana venea "printul".