Practic, noi trăim într-o societate care ne impune adeseori să ascultăm, să privim şi să tăcem.
De multe ori în viața noastră am aplicat această moțiune. Să vă dau câteva exemple:
Îți asculți părinții din camera alaturată cum se ceartă. Tu ce faci? Asculți, priveşti şi taci.
Cel mai bun prieten al tău este pe cale sa faca ceva greşit iar ,tu ai încercat să îi explici ceea ce ar trebui să facă ca să rezolve problema dar el nu vrea să te asculte. În cele din urmă... eşti nevoit să asculți, să priveşti şi să taci.
Eşti împreună cu persoana iubită şi te uiți la infinitul stelar. Ce faci? Asculți , priveşti şi taci.
Observi pe stradă un om fără adăpost care are studii dar nu îşi găseşte un loc de muncă: tu doar asculți, priveşti şi taci.
Te uiți pe canalul de ştiri în care sunt prezentate războaie, accidente , crime dar sute de oameni au murit din cauza acestora . Dar care este reacția ta? Tu asculți, priveşti şi taci.
În fiecare clipă, se întâmplă ceva frumos: un copil se naşte, o floare iese de sub pământ, un băiat îşi împartaşeste dragostea pentru cea mai frumoasă fată. Iar tu asculți , priveşti şi taci.
Acum, în momentul acesta în care tu ai terminat de citit tot ce am scris, îti asculți gândurile, priveşti în pământ ... şi taci.
Poate uneori ar trebui să ne uităm în jurul nostru şi să ne bucurăm de ceea ce avem : în unele cazuri nu este suficient doar să privim, să ascultăm şi să tăcem... uneori trebuie să ne implicăm, să trăim ....şi să zâmbim.
