În miez de noapte te strig,
Îmi plouă-n suflet și e frig;
În miez de noapte nebunia mă acaparează,
Gândurile-mi sunt otrăvite
Și simțirile oprite,
Rațiunea nu mai e prezentă și încet,
Încet devin evanescentă.
Stropii calzi îmi îmbracă simțirea,
Eu însămi îmi aștept nemurirea.
Moartea prin moarte poate fi păcălită,
Dar ploaia din interior nu poate fi oprită.
Te ajut să-ți aflii menirea,
Iar tu, ajută-mă să-mi găsesc fericirea
Departe de aici, doar să dispar,
Câteva clipe apoi reapar.
Nu mi-a rămas imortalitatea,
Doar vise sfărâmate
Speranțe spulberate,
Ani trecuți de-a rândul,
Degeaba,
Ca vântul.
În miez de noapte răspunde-mi chemării,
Hai lângă mare, șoptește-mi ceva!
Am nevoie de tine, dar nu...
Apa mă-nghite, secretele mă sufocă, grijile și temerile mă-neacă...
Încet, încet ajung pe țărm, dar scăparea nu e reală,
Totul e o iluzie, o fantasmă colosală!
Marea mă trage-n adâncuri,
mă-neacă,
Cu propriile-mi griji, lacrimi, păcate.
Ți-am spus odată ceea ce simt,
M-ai ignorat, m-ai redus la tăcere rapid,
Dar sufletu-mi se-neacă acum,
În sângele negru ce mi se revarsă,
Din vene.
E seară, e amurg, iar ochii-mi se scufundă-n lacrimi,
Secând,
Privesc apusul grandios ca și când,
Ar fi ultimul din această viață.
Pe chipu-mi lipsit de vitalitate,
Se imprimă culori calde, nuanțate,
Căci sufletu'-mi e mort,
Iar trupu'-mi cedează și el,
Sub presiune, la fel.
La miezul nopții auzi-mă,
Căci am să-mi trezesc coșmarurile,
Tu să-mi auzi strigătul mut din tăcerea ce urlă,
Să mă înveți să înot iar, departe de toate necazurile,
Trage-mă la suprafață, învață-mă să respir...din nou.
Ploile calde îmi vor îmbrăca imortalitatea,
La miezul nopții, lumina selenară mă va călăuzi,
Tărâmul de dincolo mă va primi,
Pe mine, cea cu suflet negru precum smoala,
Damnații mă vor întâmpina,
Spiritu'-mi vor cerceta,
Și vor afla
Că eram decăzută, în mrejele morții demult.
În miez de noapte să vii la malul mării,
Să-mi privești disperarea și să asiști,
La moartea uneia dintre multele creații.
Mă voi îneca în durere,
Mă voi scufunda în suferință,
Nu voi mai lupta,
Căci aceea e partea grea.
Marea se va colora-n rubin,
Iar profanu'-mi trup va ieși la suprafață,
Lipsit de viață,
Livid.
