Într-o aventură cu Scooby Doo

✏ Capitolul 11 - Am uitat ceva ...

Încerc sa ridic o vaza , dar aceasta cade făcându-se mii de cioburi. Lukas se oprește și strânge cioburile, intre timp eu ajung în camera.

" Addam: Ce s-a întâmplat?

Eu: Mike vrea sa vă omoare!

Addam: O sa fim bine..

Eu: Aveți grija, trebuie sa plec. Se apropie de camera mea."

Ma întind în pat punând patura pe mine, el deschizând usa încordat.

Lukas: Neata', pui.

Eu: Nu-mi spune asa!

Lukas: Bine, îngeraș.

Eu: Tu vrei sa mori, iepure!?

Lukas: Of ... ce rea ești ...

Pune o tava cu mâncare pe birou, apoi ma îmbrățișează.

Lukas: Ma bucur ca ai ales sa vii aici.

Eu: Nu am venit din placere! Am fost șantajata! Daca ceilalți pățesc ceva rau sau ii răpiți ... promit ca o sa regretați scump!

Lukas: Ok, drăguțo. Vreau telefonul tău și orice tehnologie ai.

Eu: Decât telefonul.

Ii arunc telefonul la picioare și ma învelesc din nou, iar el îmi cauta prin ghiozdan, dar bineînțeles nu găsește nimic suspect.

Lukas: Mersi pentru colaborare, sper sa nu ma minți și sa ai alte tehnologii.

Eu: Nu. Vreau sa ma duc în bucătărie și să-mi pregătesc un cappuccino. Pot?

Lukas: Ți-l fac eu.

Eu: Nu, nu am încredere în tine. Poți sa pui otravă în el.

Lukas: Ba nu.

Eu: Deci pot?

Lukas: Ok. E la parter. Sa ghicesc ca mâncarea care ți-am adus-o nu o mănânci?

Eu: Exact.

Cobor rapid treptele și intru în încăperea slab luminata de la soare.

Bucatareasa: Doriți ceva?

Eu: Ăm ... nu ...

Pe aragaz se afla trei oale cu mâncare. Trebuie sa pun otravă în ele ... dar cum sa fac asta dacă servitoarea e aici? ...

Eu: Afara se aude un câine?

Bucatareasa: Oh ... nu! Am uitat să-l hrănesc.

Pleacă rapid cu mâncarea pentru câini, iar eu pun prafurile în mâncare, apoi îmi fac un cappuccino.

Eu: A fost simplu, spun așezându-ma în pat căutând jurnalul în ghiozdan.

Ascund telefonul în jurnal, apoi o bătaie în usa îmi atrage atenția.

Lukas: Masa e servita.

Eu: Nu vreau sa mănânc.

Lukas: Iti dai seama ca nu poți refuza mâncarea la nesfârșit.. Nu?

Eu: Vreau sa fiu lăsată singura..

Lukas: Ok, sper sa te acomodezi rapid aici.

Eu: Mda..

La câteva minute de la plecarea lui scot cipul și cobor scarile la parter.

Pun cipul și ies din casa alergând. Fără sa vreau ma lovesc de ceva.. mai bine zis de cineva, care ma îmbrățișează strâns.

Addam: Sa mergem.

Alergam pana la depozit, dar ei erau deja alarmați din cauza bubuituri acelui conac. Și-au dat seama ...

Mike: Măi, măi, măi ... Ce avem noi aici?

Eu: Renunța. Ești înconjurat!

Mike: Nu mi-e teama de un copil ca tine. Lasă arma jos sau scumpa ta prietena moare.

Las arma jos începând sa rad, acesta fiind semnalul ca Addam sa acționeze. Ii da un pumn în burta, reușind sa i-a pistolul.

Eu: Trage.

Addam: Desigur, șefa.

♡♡ La câteva săptămâni ♡♡

Eu: Oare toți au murit?

Fred: Eu cu Scooby am fost atenți și nimeni nu a ieșit din conac.

Addam: Puterea otravei era prea mare. Nu puteau sa fuga.

Welma: Nu-mi vine sa cred ca totul e ok...

Scooby: Nu-i ok ... Am uitat ceva ...

*******************************
Va urma