Iubind pe ritmuri africane

Capitolul XXXI

— Unde ai plecat de dimineață? întrebă Sofia, privind fugar peste umăr la cel care stătea întins pe pat, cu mâinile așezate sub ceafă. Te-am simțit cum te-ai ridicat, dar eram prea somnoroasă ca să te întreb atunci ce planuri ai.

—Am fost să mă întâlnesc cu un bărbat. Am avut niște lucruri de discutat și rezolvat cu el, răspunse Chima, dar ceva în tonul lui, îi dădea de înțeles că nu avea de gând să dezvolte subiectul și să-i dea detalii. Totuși, fiind o fire curioasă, decise să riște și îl întrebă cu cine.

— Nu e relevant, răspunse Chima și expresia facială a Sofiei deveni sobră, dar nu era o fată posesivă sau geloasă și nu-i plăcea să ceară socoteala, deși poate nu ar fi fost o idee rea. Chima se ridică de pe pat și păși spre ea, cuprinzând-o din spate. Își lipi pieptul de spatele Sofiei și își lăsă capul pe umărul ei. Aruncă un ochi îi tigaie și inspiră mirosul plăcut.

—Omletă, constată el mulțumit și o sărută apăsat pe obraz. Și nici măcar nu s-a prins de fundul tigăii. Zuri avea dreptate când spunea că e nevoie de o femeie în casă.

—Așa-i? făcu ea, dar nu prea avea chef de vorbă după răspunsul pe care-l primise cu ceva timp în urmă. Te întâlnești astăzi din nou cu Mikaela?

—Da, mi-a promis că-mi arată poze cu mama. Dacă te deranjează, nu mă...

—Ba te duci, nu mă deranjează cu nimic, i-o reteză ea din scurt și uită de supărare. Opri plita electrică și se întoarse cu fața spre el, fără a se retrage din îmbrățișare. Îi cuprinse obrajii în palme și continuă să vorbească pe un ton aproape răspicat: Chima, am încredere în tine și în afară de asta, eu înțeleg cât este de important pentru tine să afli măcar câte ceva despre familia ta.

—M-a invitat la hotel, zise Chima și înghiți în sec, urmărind reacția ei. După cum se aștepta, Sofia se schimbă din nou la față, așa că se grăbi să adauge și partea mai puțin incriminatoare. Soțul ei va fi prezent și el. A spus că nu vrea să care albumele după ea și cred că într-un fel e normal.

—Da, încuviință Sofia nu prea convinsă și Chima simți cum palmele ei alunecă încet de pe obrajii lui. Oftă apoi prelung și zâmbi forțat. Am încredere în tine, îi zise privindu-l fix în ochii de abanos. Ține minte asta când te vei afla în camera ei, bine? Îl ciupi apoi de vârful nasului și se eliberă din îmbrățișare pentru a scoate două farfurii din sertar. Îl anunță apoi, într-un mod teatral și dramatic că micul dejun era gata. 

După ce terminară de mâncat, Chima o ajută să spele farfuriile și frecă tigaia deasupra chiuvetei din baie, căci totuși, dincolo de laudele lui, ceva-ceva totuși rămase prins acolo. Sofia începu apoi să se pregătească pentru o nouă zi de muncă, alergând de colo-n-colo, căutând testele corectate și  hainele  potrivite noilor sandale pe care le primise cadou de la Jessie. Chima în tot acest timp, stătea rezemat de caloriferul vechi, poziționat sub geamul larg deschis și o urmărea cu interes. Dintr-o dată sau poate chiar treptat, dar fără ca el să-și dea seama, o dorință intensă îi luă cu asalt tot corpul. Nici nu încerca să-i reziste și probabil nici de ar fi făcut-o, n-ar fi reușit. Cu pași apăsați și hotărâți, o luă spre Sofia, care se lupta în fața oglinzii cu părul ei umflat, oftând cât de tare și-ar dori să-l aibă drept și lins. Un țipăt ascuțit și acut îi părăsi gura, când Chima o cuprinse în jurul taliei cu ambele brațe și o aruncă în mijlocul patului, urcându-se imediat peste ea.

— Chima, chicoti ea, trebuie să ajung la școală, îi reaminti, dar nu riposta aproape deloc când mulatrul trăgea cămașa de noapte de pe ea. Se rostogoli cu tot cu ea pe partea dreaptă a patului ce scârțâia ușor sub ei și ca de fiecare dată preluă controlul situației, dar în același timp și-l menținu pe al său.