Mentorul

Capitolul 4

INNA

-Cum a fost sa stai atata timp in birou cu un barbat ca el? Despre ce ati vorbit? Cand am intrat cu cafeaua, parea atat de inversunat!

Imi asez mai bine rucsacul pe umarul drept si ii zambesc impaciutoare lui Vicky care ma bombarda cu intrebari in timp ce ne indreptam spre lifturi.

-A fost o.k., mi-a explicat o parte din activitatile lui zilnice.

Dezamagirea se putea citi cu usurinta pe chipul roscatei. Spre usurarea mea, Matt incepe sa povesteasca despre experienta avuta astazi la Resurse Umane.

In timp ce asteptam nerabdatoare ca liftul sa ajunga la parter,franturi din discutia purtata cu domnul Fernandez imi revin insistent in minte, determinandu-ma sa fac o analiza a ceea ce se petrecuse de fapt astazi.

Gabriel Fernandez nu doar ca ma surprinsese prin propunerea pe care mi-o facuse. Dupa cele intamplate cu Ivan, nu aveam incredere ca cineva iti poate oferi ajutorul fara a astepta ceva in schimb, dar argumentele domnului Fernandez fusesera atat de puternice incat acceptasem intr-un final sa ma las ajutata.

Orele pe care le-am petrecut in aceasta dupa-amiaza in compania lui mi-au solicitat intreaga atentie. Nu era vorba doar de situatiile ipotetice in care m-a pus domnul Fernandez si de dificultatea in care intrebarile lui m-au adus in repetate randuri. Era vorba in primul rand de reactia corpului meu aflat atat de aproape de a lui. De felul in care reactionam atunci cand ochii lui caprui se fixau insistent asupra mea. De electricitatea aproape palpabila care plutea intre noi ori de cate ori privirile ni se intersectau.

-Tu nu esti de aceeasi parere Inna?

Am oftat, incercand sa revin la discutia purtata de Vicky si Matt.

-Imi cer scuze, nu am fost atenta! Despre ce vorbeati?

Vicky isi rostogoleste ochii dezamagita inainte de a iesi prima din lift.

-Despre Gabriel, prostuto! Si despre cum mi-am pus in minte sa-l cuceresc. In week-end cred ca voi avea sanse sa ii atrag atentia. Nu crezi ca am fost inspirata sa-l invit la teatru?

Ma simteam oarecum vinovata pentru faptul ca ii ascundeam lui Vicky detaliile legate despre ajutorul neasteptat pe care domnul Fernandez parea hotarat sa mi-l ofere. Acum, vazand-o atat de entuziasmata in privinta lui, eram convinsa ca nu este cazul sa-i povestesc.

-Nu stiu ce a fost in mintea ta sa-l inviti! Nu imi amintesc sa fi fost de acord in primul rand sa merg cu tine la teatru!

-Nici eu! Il aud pe Matt protestand.

-Ma veti insoti, desigur! Oricat de mult mi-as dori sa raman singura cu Gabriel Fernandez, in aceasta etapa a planului meu, am nevoie de prezenta voastra ca sa ies in evidenta.

Ma opresc brusc in fata cladirii, in dreapta usilor rotative, cercetand-o pe Vicky cu minutiozitate.

-Despre ce plan vorbesti? Vicky, te atentionez, Gabriel Fernandez nu este la fel ca barbatii pe care i-ai invartit pe degete pana acum! In plus, in urmatoarea luna, suntem practic sub tutela lui. Nu crezi ca este cazul sa fim profesionali si sa aratam ca suntem demni de atentia pe care este dispus sa ne-o ofere?

Vicky isi aranjeaza zambind o suvita creață dupa urechea dreapta, dupa care ma anunta visatoare:

-Tocmai pentru ca Gabriel Fernandez este un exemplar magnific, cu totul diferit fata de ceea ce am intalnit pana acum nu am de gand sa dau inapoi pana cand nu obtin ceea ce-mi doresc.

-Vicky, nu poti vorbi serios! O atentioneaza Matt incruntandu-se. Tipul asta cu siguranta are o multime de femei dispuse sa ii faca pe plac. Fara suparare, esti draguta si toate cele, dar de ce crezi ca i-ai atrage atentia?