Numi vine sa cred ca au trecut 10 ani de cand nu am fost normala.Nu o sa uit niciodata ziua in care strigam cu disperare ajutor,plina de sange,mainile mele parca erau obligate sa suporte sangele care se scurgeau incet pe podeaua si ea plina de sange,tot ce imi amintesc era sangele.NU stiu cum se face pentru ca numi amintesc nimic cu mi-am putut omora propria sora.
Toti ma credeau nebuna,o shiopata dar nimeni nu stie ce s-a intamplat in bucatarie dupa masa a-ia ingrozitoare,de aceea am stat numai zece ani intr-un sanatoriu.
Cand am revenit acasa toti oameni se uitau la mine de parca i-am fi omorat pe cineva draga lor dar nu mi-am omoorat propria sora,dar nu stiu cum s-a intamplat asta,tot ce imi amintesc era sange,sange,sange,cuvantul asta imi este foarte cunoscut pentru ca in fiecaare zi in care am stat acolo cuvantul asta mia sunat ca unu ecou care imi zgria creierul,imi venea sa tip dar fara nici un folos acolo toti eram nebuni asa ca nimeni nu ma intelegea eram singura persoana intreaga la minte sau cel putin asta am facut eu sa cred despre mine.
Acasa m-au primit reci ca ghiati,parintii mei,care ma priveau cu niste ochii care ma inspaimantau,aceei ochii i-am visat in fiecare noapte din viata mea,ochii ai ma priveau in fiecare vis de parca vroiau sa ma taie in mii si mii de bucatele cu cutitul cu care am injunghiato pe Shara.
