Cartea Intai

Partea a doua

Se trezi speriată. Avusese cele mai urâte vise. Tremura și nu știa cum să își revină. Telefonul sună și răspunse crezând că e prietena ei, căci îi promisese că a doua zi de dimineață o va suna. Dar când răspunse, realiză ce greșeală făcuse.

― Recunosc, nu mă așteptam să răspunzi.

― Da, nici eu.

― Ești bine, Lara?

― Ăăă, cred. Da da, sunt bine.

― Hai că trec până la tine. Ceva nu e în regulă.

― Nu trebuie să te deranjezi, totul e în ordine.

― În 5 minute vin.

La naiba, Lara, revino-ți. Se schimbă de pijamale și coborî în bucătărie. Turnă cafeaua în căni când soneria se auzi. Deschise ușa cu o oarecare neliniște. Ochii lui căprui o sfredeleau.

― Lara?

― Ți-am zis că sunt bine, nu știu de ce insiști să pătrunzi cu forța în spațiul meu personal.

― Neața și ție.

― Intră.

― Ah, ce bine miroase a cafea.

― Da, ți-am pregătit și ție o ceașcă. Coborâm la lac?

― Da, haide. Stai, lasă-mă să-ți deschid ușa.

Acest gest o flată pe Lara. Îi plăceau bărbații ce nu și-au uitat cavalerismul acasă. Probabil că și asta a atras-o la el.

Pietrele scârțâiau în timp ce ei pășeau. Aerul era răcoros datorită ploii de noaptea trecută. Se așezară pe banca din fața lacului și sorbiră din cafele. El era tăcut. Ea era neliniștită. În prezența lui nu putea să mai scoată nici măcar o vorbă, darămite să poarte o conversație și să îl privească în ochi.

Își rezemă capul de spătarul băncii și închise ochii. Pentru un moment era numai ea și această priveliște mirifică. Deschise ochii și observă că el o privea cu intensitate. Se înroși și mai luă o gură din cafeaua fierbinte.

― Vrei să ieșim cu bicicleta într-una din zilele astea?

― Da, bine, sună foarte tentant. Știi că am o slăbiciune pentru asta.

― Știu, de asta te și întreb.

― Ah,totuși tu ce cauți aici?

― Am venit în vacanță, să mă relaxez, să citesc o carte. Tu?

Lara nu mai zise nimic, ci doar se schimonosi.

― Să știi că ești adorabilă când te înstrâmbi.

Din nou se înroși.

― Deci ieșim?

― Ah, vedem. Mă îndoiesc, dar vedem.

Lara începu să îi povestească despre cartea ce o citise ieri. Era singurul lucru despre care putea să vorbească fără să se piardă. El îi savura cuvintele, pasiunea cu care vorbea despre un anumit lucru, și își dorea ca să vorbească așa și despre el. Adorația lui pentru ea creștea cu fiecare secundă și nu doar pentru acele părți pe care le arăta ea, o iubea cu totul. Și acele defecte ale ei, și fața ei tristă, și fața ei fericită, și durerea din suflet. Încercă să îi atingă mâna, dar se eschivă și renunțase. Când termină de vorbit, el izbucni în râs.

― De ce râzi? Ce e așa de amuzant? Ar trebui să fii trist că personajul principal a murit pe nedreptate și într-un mod josnic.

― Practic tu acuma ești revoltată că un personaj inexistent a murit.

― Păi da! Cum să nu fiu, dacă vina a fost pusă asupra lui. Nu pot să cred că râzi. Ah!

El avu instinctul să o sărute, totuși dacă ar fi făcut asta, nu ar mai fi avut nicio șansă cu ea.

Își terminară cafelele și se îndreptară către casa ei. O conduse până la ușă și o rugase totuși să îi împrumute cartea de care îi povestise. Zări un licăr plin de fericire în ochii ei și simți că îi câștigase o parte din inimă.

În acea după-amiază el își petrecu timpul pe terasă, citind cartea de la Lara și aruncând ocheade totodată către casa ei. O zări în balcon, scriind ceva de zor. Vântul îi răscolea părul, punându-i în evidență frumusețea. Deveni absorbit de poveste. Nu îi venea să creadă că l-a prins atât de tare și că personajul principal a murit pe nedreptate. A sperat până în ultima clipă că nu va fi așa, totuși a murit. Avea dreptate Lara. Acum e ofticat și el. Luă telefonul de pe măsuța de lângă el și îi dădu un mesaj.

"Pe bune?? Cum să omori personajul principal, am sperat până în ultima clipă că va scăpa, mai ales că nu el a fost făptașul."

Lara izbucni în râs. O putea vedea de pe terasa lui.

"Sper că acuma înțelegi de ce eram atât de nervoasă."

"Da, bine, acuma sunt și eu nervos. Mai ai cărți de astea care să mă enerveze așa?"

"Ahahaha, cu tona. Îți împrumut cu cea mai mare plăcere."

"Bine. Tu ai mai citit astăzi ceva interesant și enervant?"

"Ahaha, eu sunt în febra scrisului și presimt că astăzi este ziua mea norocoasă."

"Aha. Aștept atunci cu nerăbdare."

"?"

"Să îți cumpăr cartea și să mă laud că soția mea e așa geniu."

Lara scăpă telefonul pe jos. Asta era prea de tot. Deși, ca să fie sinceră cu ea, îi plăcuse ceea ce zisese el.

Spre seară închise ușa balconului și pregăti baia. Luase cina în balcon și acum se bucura că avea stomacul plin. Mai urmau câteva ore de baie și apoi somn.